Valoarea medicinală a speciilor de pelin

În natură există mai multe specii de pelin folosite pentru calitățile lor terapeutice. În articolul de față vă prezentăm câteva dintre acestea și recomandările lor în fitoterapie. Printre cele mai cunoscute și utilizate atât în medicina populară, cât și în alimentație se numără lemnul Domnului și tarhonul.

Lemnul Domnului (Artemisia Abrotanum) este un subarbust peren de origine mediteraneeană, înalt de 50-100 cm, cu miros puternic aromat, foarte plăcut, camforat, asemănător cu cel de lămâie. Crește în flora spontană, pe soluri nisipoase și pietroase, și se cultivă în grădinile țărănești în scopuri ornamentale.

Se folosesc părțile aeriene ale plantei (frunze și ramuri tinere), recoltate în timpul înfloririi (lunile iunie-iulie) și se usucă la umbră în încăperi călduroase. După uscare are un miros aromatic de lămâie.

Existența unui mare număr de componente bioactive în frunze determină o gamă largă de pro­prietăți terapeutice: antiseptice, antimicotice, antibacteriene, stomahice, coleretice, diuretice, vermifuge, tonic-amare, expectorante, analgezice, antifebrile, sudorifice.

Preparatele din Lemnul Domnului au multiple apli­cații:
- în boli ale aparatului digestiv: dischinezie biliară, steatoză hepatică, hepatită cronică, colite, paraziți intestinali (oxiuri, limbrici), digestie dureroasă, ulcere;
- boli ale vezicii urinare;
- reumatism și dureri de picioare;
- răni infectate și supurânde, înțepături de insecte și mușcături de șerpi veninoși;
- înlătură mirosul neplăcut de transpirație și de picioare.

Pelinul de mare, pelinița maritimă (Artemisia maritimă)

Se găsește frecvent în Dobrogea, pe litoralul Mării Negre și în jurul lacurilor și al terenurilor inun­date. Se distinge prin culoarea alb-albăstruie a tufelor.
În conținutul chimic se găsește ulei eteric bogat în cineol, santonină, artemisină, rășini, ceară și săruri minerale în doze mai ridicate.
Având proprietăți vermifuge și cicatrizante, se folosește în combaterea viermilor intestinali (limbrici, oxiuri), în dizenterie, cangrene diabetice și plăgi atone.
Formele de utilizare depind de afecțiunile tratate.
În uz intern se administrează:
- infuzie dintr-o linguriță de  semințe și vârfuri înflorite la 250 ml apă clocotită; se fierbe câteva secunde, se infuzează acoperit 10 minute și se bea câte o cană dimineața, în trei zile consecutive pe lună;
- sirop vermifug din 40 g pelin de mare, 40 g mușchi de Corsica, 20 g coajă de portocale amare, 20 g scorțișoară, 50 g zahăr și 100 ml apă; se iau câte două-patru linguri pe zi.
- pulbere în doză de 2-8 g puse în infuzie, lapte, miere sau sirop; se dau câte 1-2 g la copii în vârstă de 2-5 ani, 2-5 g la copii de 5-8 ani, în cure de 2-3 zile. După ultima doză se dă un purgativ.
În uz extern se aplică:
- cataplasme din pelin de mare și vetrice, fierte în puțină apă; se adaugă un cățel de usturoi ras și se aplică timp de 30 de minute pe abdomenul cu paraziți intestinali.
- clisme din 5-10 g pulbere la 120 ml apă călduță; se fac dimineața în 3 zile consecutive, eventual asociate cu un laxativ, cu efecte în combaterea viermilor intestinali.
- decoct dintr-o mână de herba la un litru de apă pentru spălarea plăgilor atone.

Tarhonul (Artemisia Dracunculus)

Este o specie din același gen cu pelinul, dar cu un conținut chimic mult diferit, ceea ce dife­rențiază formele de utilizare în terapia medicală și în ali­men­tație.
Proprietăţile terapeutice descoperite treptat sunt muneroase: diuretice, antiinflamatoare, decongestive, antibacteriene, antivirale, antiinfecţioase, antiparazitare, antispastice, carminative, stomahice, expectorante, aperitive.
În afecţiuni, tarhonul prezintă multiple acţiuni benefice. La nivelul aparatului digestiv stimulează secreţiile gastrice, intensifică eliminarea bilei, ajută la normalizarea digestiei şi creşterea poftei de mâncare. Combate durerile abdominale, colitele de fermentaţie, sughiţul, constipaţiile, balonările, aerofagia şi flatulenţa, favorizând eliminarea toxinelor şi gazelor intestinale şi eliminarea viermilor intestinali la copii.
Intervine în bolile de ficat prin regenerarea celulelor distruse în ciroză şi ascită.
Asupra sistemului nervos combate durerile de cap, stările de nervozitate, oboseala şi insomnia, iar în respiraţie combate bronşitele şi fluidifică secreţiile bronşice.
Frunzele de tarhon mestecate dimineaţa, pe stomacul gol, protejează dinţii împotriva cariilor şi întăresc gingiile.
Se folosesc frunzele şi lăstarii tineri ca aromatizante în salatele de verdeţuri, având gust dulceag-pătrunzător combinat cu dulce mentolat şi piperat. De asemenea, intră în condimentarea mâncărurilor. Tarhonul poate înlocui sarea de bucătărie, datorită conţinutului ridicat în săruri de iod, natriu şi potasiu. (Prof. univ. dr. Constantin Milică – Din lucrarea „Izvoare de sănătate din flora medicinală”)