Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Varza este antitumorală şi antireumatică
Consumată de mii de ani, varza s-a dovedit a fi cel mai puternic antidot al celulelor maligne. Eficienţa maximă este obţinută prin consumarea sucului crud, dar şi varza murată formează o floră care nu îngăduie evoluţia tumorilor. Prin complexul de vitamine B, dar şi prin sărurile şi mineralele pe care le conţine, varza reglează tensiunea şi energizează, contribuind la detoxifierea organismului şi întărirea imunităţii. Maica Meletina de la Văratec spune că „seva verzei aduce vindecarea, dar numai cu puterea tămăduitoare a rugăciunii!“
Când vorbim despre tratamentul cu varză, trebuie să avem în vedere valoarea curativă a acesteia, care poate fi întrebuinţată sub mai multe forme. Important este ca aceasta să fie preparată în funcţie de afecţiunile ce urmează a fi tratate. Este de preferat varza crudă, datorită glucozinolaţilor, care au efect anticancerigen şi care prin fierbere sau călire pot fi distruşi. Cea mai de seamă particularitate a acesteia este aceea că distruge ascita. Despre varza murată se ştie că, asemenea tuturor legumelor şi zarzavaturilor conservate sau fierte, îşi pierde parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare prezente în legumele proaspete. Este important de ştiut totuşi că varza murată are conţinutul de minerale şi de fibre alimentare intact, ceea ce face ca aceste substanţe să contribuie la îmbunătăţirea digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteinelor. Pustnicii din vechime spălau bine varza, fără să o cureţe de frunzele din exterior şi o puneau în vase făcute din trunchi de copac, iar între rândurile de varză presărau sare grunjoasă. Acopereau apoi totul cu apă strânsă de la ploaie (care se spune că elimină orice formă de ascită), iar deasupra puneau câteva crengi de măr pădureţ sau de corn. Varza astfel murată era consumată de la sfârşitul toamnei până după Paşti. În caz de ulcer sau tumori digestive, se făcea un tratament cu varză murată goală, fără niciun fel de făinoase, timp de 30 de zile. Vindecarea era întotdeauna sigură.
Dintre toate formele de terapie cu varză, sucul obţinut din frunze proaspete este cel mai eficient. Se obţine foarte simplu, cu ajutorul storcătorului centrifugal. După ce se spală bine, frunză cu frunză, se îndepărtează porţiunile stricate, apoi se taie în bucăţi mai mici, care vor fi mărunţite cât mai mult cu putinţă şi apoi sunt centrifugate. Sucul de varză astfel obţinut va fi consumat imediat dupa preparare, pentru a nu avea timp să se oxideze. De regulă, se beau câte 300 ml de suc de varză crudă pe zi, timp de o lună de zile. Acest suc reglează tensiunea arterială şi elimină definitiv arsurile provocate de disfuncţiile digestive. Tratează de asemenea anemia şi bolile de piele, având chiar efect antibiotic. În ceea ce priveşte umflăturile generate de bolile reumatice, acestea, îmbibate cu suc proaspăt, dispar după 24 de ore, timp în care le ţinem acoperite cu comprese de tifon; tot după acest timp dispar şi durerile provocate de boala artrozică. (Maria Neagu)