Vitamina B12 la vârstnici: de la deficit tăcut la prevenție responsabilă

Vitamina B12 este una dintre acele vitamine despre care se vorbește mai puțin decât ar merita. Ea participă la formarea normală a globulelor roșii, la funcționarea sistemului nervos și la menținerea unor procese esențiale pentru sănătatea creierului. De aceea, deficitul de vitamina B12 nu trebuie privit doar ca o simplă analiză modificată, ci ca o problemă care poate influența energia, echilibrul, sensibilitatea la nivelul mâinilor și picioarelor, atenția și starea generală.

Importanța prevenției vine tocmai din faptul că deficitul se poate instala lent și poate fi ușor trecut cu vederea. Oboseala, slăbiciunea, amețeala, paloarea, furnicăturile, mersul nesigur, limba dureroasă sau dificultățile de concentrare pot fi puse prea repede pe seama vârstei, stresului sau bolilor cronice. Uneori, persoana nu are anemie evidentă, dar poate avea manifestări neurologice sau cognitive. La vârstnici, asemenea simptome merită evaluate cu atenție, mai ales când sunt persistente, se accentuează sau afectează activitățile zilnice.

Nu toate persoanele au același risc. Deficitul apare mai frecvent când absorbția vitaminei este redusă, cum se poate întâmpla odată cu înaintarea în vârstă, în unele boli digestive, după intervenții la nivelul stomacului sau intestinului, ori în contextul anumitor tratamente de lungă durată, precum metforminul sau medicamentele care scad aciditatea gastrică. Alimentația are, de asemenea, un rol important, deoarece vitamina B12 se găsește în principal în produse de origine animală. Persoanele cu dietă vegetariană strictă sau vegană au nevoie de o atenție specială, prin consumul de alimente fortificate sau suplimentare recomandată corect.

Prevenția nu înseamnă testare repetată fără motiv și nici administrarea de vitamine „după ureche”. Înseamnă identificarea persoanelor cu risc, discuția cu medicul, interpretarea analizelor în context și corectarea deficitului atunci când acesta există. Vitamina B12 nu este un remediu miraculos pentru oboseală, memorie sau îmbătrânire, dar atunci când lipsește, recunoașterea și tratamentul pot preveni complicații importante. Ca în multe aspecte ale medicinei preventive, câștigul cel mai mare vine dintr-o atitudine echilibrată: să nu transformăm orice simptom într-o spaimă, dar nici să nu ignorăm semnele pe care organismul ni le transmite. 

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)