Vitamina C, esenţială pentru imunitatea organismului

▲ Vitamina C (acidul ascorbic) este vitamina hidrosolubilă de o importanţă capitală pentru organismul uman, datorită proprietăţilor antioxidante, antiinfecţioase, antihemoragice, antitoxice şi antianemice ▲ Denumirea vitaminei derivă de la proprietatea de a vindeca scorbutul, o boală foarte frecventă până la începutul secolului al XX-lea ▲

Ca substanţă antioxidantă, neutralizează acţiunea vătămătoare a radicalilor liberi şi protejează organismul contra unor tipuri de cancere prin blocarea activităţii unei proteine numită HIF-1 (factor indus de hipoxie). În acest mod, vitamina C blochează dezvoltarea tumorilor canceroase.

Important este rolul întăritor al sistemului imunitar împotriva agenţilor cancerigeni, în distrugerea toxinelor din corp şi în combaterea afecţiunilor virale, a stărilor gripale şi a agresiunii bacteriene.

În afecţiunile cardiovasculare ameliorează maladiile coronariene prin revigorarea vaselor sanguine, iar prin curăţirea colesterolului din interiorul vaselor previne tensiunea arterială şi ateroscleroza. În plus, contribuie la producerea hematiilor (globule roşii) şi a hemoglobinei la nivelul măduvei oaselor. Această acţiune este urmare a capacităţii de legare a fierului, prezent în tractul intestinal prin alimentaţie.

Prin acţiunea antihistaminică, acidul ascorbic este eficace în tratarea alergiilor şi în reducerea crizelor de astm bronşic şi emfizem pulmonar, mai ales la fumători.

Un rol important este legat de refacerea discurilor vertebrale, a tendoanelor şi a ligamentelor, asigurând formarea şi sănătatea oaselor, a dinţilor şi a ţesuturilor la persoane care au suferit diferite răniri şi contuzii la nivelul sistemului osos, a gingiilor şi a muşchilor.

În ficat acţionează la hidroxilarea colesterolului în acizi biliari, ducând la reducerea cantităţii de colesterol „rău“ - LDL - şi la detoxifierea diverşilor compuşi xenobiotici.

La nivelul sistemului nervos intervine în transformarea tirozinei în noradrenalină. În combinaţie cu vitamina A, previne opacizarea cristalinului, care provoacă cataracta şi opreşte procesul de degenerescenţă maculară retiniană.

Fiind implicată în sinteza colagenului, vitamina C are o mare contribuţie în cicatrizarea ţesuturilor distruse şi în păstrarea intactă a tenului, prevenind apariţia ridurilor.

La persoanele cu activitate fizică şi intelectuală foarte intensă, vitamina C contribuie la înlăturarea stărilor de oboseală, stres, anxietate şi depresie psihică, exercitând rolul de tonifiant al funcţiilor vitale.

Fumătorii pierd cea mai mare parte a vitaminelor

Doza zilnică recomandată în perioade mai lungi este de 60-100 mg acid ascorbic la persoane adulte, 30-50 mg la copii şi 20-30 mg la bebeluşii sub 6 luni.

O atenţie aparte se cuvine a fi acordată fumătorilor care, la un consum de 20 de ţigări pe zi pierd aproximativ 25% din conţinutul vitaminic existent în sânge. La fumătorii cu peste 20 de ţigări pe zi deficitul de acid ascorbic ajunge la 40%, ca urmare a efectelor negative ale nicotinei şi ale oxidului de carbon, care măresc nevoia de oxigen pentru muşchiul cardiac şi pentru creier, ducând la intoxicaţii grave, infarct miocardic, congestie cerebrală şi foarte frecvente tromboflebite la membrele inferioare.

Trebuie să amintim că organismul uman nu are capacitatea de a sintetiza necesarul de acid ascorbic şi, de aceea, se va procura prin alimente sau suplimente externe. În plus, vitamina C este foarte sensibilă la temperaturi ridicate şi se distruge uşor în timpul preparării alimentelor la foc.

Simptomele carenţei în vitamina C

Formele de avitaminoză C au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, manifestate prin unele boli grave, cum sunt: scorbutul, căderea dinţilor, sângerarea gingiilor, hemoragii cerebrale şi afecţiuni osoase. Se cunoaşte că peste 100.000 de marinari englezi au murit din cauza carenţei în vitamina C.

O legendă interesantă prezintă un episod din timpul călătoriilor navigatorului Cristofor Columb. Mulţi dintre marinarii săi portughezi s-au îmbolnăvit de scorbut şi au cerut să fie debarcaţi în cea mai apropiată insulă, preferând să moară pe uscat decât la bordul vasului, de unde ar fi trebuit să fie aruncaţi în mare şi devoraţi de rechini. După câteva luni, Columb a revenit cu vasul său în insula unde îşi lăsase marinarii bolnavi, dar, spre marea sa surpriză, i-a găsit sănătoşi şi viguroşi. Care a fost explicaţia? În insulă era o abundenţă de fructe proaspete, bogate în vitamina C. După această întâmplare, insula a primit denumirea de Curacao (cure înseamnă vindecare).

Scorbutul este o boală foarte frecventă printre marinari, militari, exploratori şi misionari. Apare o sângerare acută a gingiilor, căderea dinţilor, fragilitatea oaselor, dureri articulare, irascibilitate, oboseală generală, căderea părului, deshidratarea pielii, depresie psihică, anemie şi scăderea accentuată a vitalităţii organismului.

Întrucât sunt posibile şi complicaţii hemoragice, inclusiv hemoragii cerebrale, pericardiace şi nazale, avitaminozele C trebuie să fie tratate cu mare atenţie pentru a evita fazele letale, cu moarte iminentă.

Sursele naturale de vitamina C

Sursele vegetale se găsesc mai ales în legume proaspete, ca ardei graşi (verzi, galbeni şi roşii), varză crudă (albă şi roşie), broccoli, conopidă, gulii, spanac, salată verde, ştevie, pătrunjel, mărar, tomate, tarhon, cartofi, unele soiuri de ridiche, hrean, muştar şi mazăre verde.

În fructe, conţinutul cel mai ridicat se găseşte în citrice (lămâi, portocale, mandarine, grapefruituri), apoi în cătină albă, coacăze (negre şi roşii), zmeură, căpşuni, fragi, mure, coarne, măceşe, afine, agrişe, kiwi, papaya şi pepene galben. În doze ceva mai reduse se găseşte în mere, pere, caise, struguri, banane şi stafide negre.

Sursele animale sunt: ficat, rinichi, creier, inimă şi lapte. Este adevărat că, din aceste surse, vitamina C este distrusă prin fierbere, conservare sau expunere la lumină şi, de aceea, se recomandă consumul în stare proaspătă sau după păstrare prin congelare.

Simptomele supradozării vitaminei C

Această vitamină este eliminată rapid pe cale renală, nu se stochează intactă în organism şi nu provoacă un risc de intoxicaţie vitaminică. Cu toate acestea, este hazardată intenţia unor părinţi de a administra copiilor cantităţi masive de acid ascorbic cu gândul dobândirii unei inteligenţe sporite. Se indică o precauţie în consumul acestei vitamine, întrucât sunt posibile unele dereglări de sănătate, cum ar fi generarea de calculi renali, simptome de diaree şi creşterea concentraţiei de silicaţi din sânge.