Zmeura și murele, deliciu și „medicament” de vară

Adevărate „depozite” de vitamine, murele și zmeura sunt frecvent recomandate în tratamentele naturiste, acționând blând și eficient. Acționează în bolile digestive, dar și în afec­țiunile aparatului respirator. 

În scopuri terapeutice sunt folosite atât fructele, cât şi frunzele şi rădăcinile murului. Proprietăţile vindecătoare ale fructelor sunt corelate cu componenţa lor biochimică:

- antidiareice, antidizenterice, astringente, diuretice, hemostatice;

- depurative, uşor laxative la copii, bactericide;

- tonice, nutritive, întăritoare şi răcoritoare.

Acţiunile terapeutice specifice ale fructelor vizează multiple afecţiuni, cum ar fi:

- diaree, dizenterie, tonifierea ficatului şi drenarea vezicii biliare;

- boli pulmonare (gripă, angină, febre, tuse, bronşite, catar pulmonar);

- avitaminoze şi anemii acute, având rol întăritor al organismului.

Sucul din mure este o sursă importantă de vitamine pentru persoane de orice vârstă.

Siropul de mure se prepară din două kilograme de fructe, la care se adaugă un litru de apă şi se fierbe la foc mic, timp de 10-15 minute. După răcire se strecoară prin tifon, rezultând 2,6 litri de suc care se fierbe din nou cu 2,6 kg zahăr, timp de 30 minute, înlăturând spuma. Când siropul este legat, se ia de pe foc, se adaugă șapte linguri zeamă de lămâie, se amestecă bine şi se toarnă în sticle uscate şi fierbinţi, care se închid ermetic. Se consumă zilnic câte patru linguri sirop diluat de către copiii cu diaree, tuse, gripă, angină şi bronşită.

Zmeurul este cel mai căutat arbust forestier, pentru delicioasele sale fructe, parfumate şi răcoritoare. În prevenirea şi combaterea multor afecţiuni se folosesc atât fructele de zmeur, cât şi frunzele, mugurii şi mlădiţele tinere ale tufelor. Zmeura are o deosebită valoare nutritivă şi terapeutică. Conține vitaminele C (20-50 mg %), B1, B2, D, P, PP şi beta-caroten.

Conţinutul ridicat de săruri minerale, uşor asimilabile (K, Ca, P, Mg, Mn, Fe, Zn, Cu), reprezintă sursa naturală a componentelor primare, necesare sintezei de principii active cu acţiuni terapeutice. Aceste săruri minerale (4-5 g la litrul de suc) constituie materialul de construcţie pentru nervi, vase şi sânge şi au rol de neutralizare a acţiunii dăunătoare a acidului uric, menţinând alcalinitatea sângelui între limitele normale.

Proprietăţile terapeutice ale acestor fructe vizează, în primul rând, afecţiunile interne, având efecte astringente, antibacteriene, antidiareice, antiinflamatoare, diuretice, depurative, stomahice, vitaminizante şi energizante. În afecţiunile externe acţionează în îngrijirea pielii prin efecte de regenerare, astringente, exfoliante şi de catifelare.

Fructele proaspete sau cele prelucrate se folosesc în terapia medicală ca remedii excepţionale în boli ale tubului digestiv (diaree rebelă, arsuri gastrice, ulcere gastro-duodenale, pancreas), în afecţiunile pulmonare (tuse, bronşită, sensibilitate la răceală şi răguşeală, febrifug în gripe). Îndulcit cu miere de albine, siropul are efecte uimitoare în refacerea coardelor vocale. La copii se recomandă în bronşită cronică şi amigdalite recidivante.

Siropul este un excelent mijloc de tratament al bolilor cardiace cu dureri, în tulburări de tranzit, afecţiuni oculare (conjunctivită), astenie şi boli de piele (eczeme, pustule, răni, erupţii tegumentare).

Frunzele de zmeur au proprietăți astringente, antidiareice, dezinfectante, cicatrizante, antihemoragice, depurative, uşor diuretice, sudorifice, neutralizante în aciditatea gastrică, reglatoare hormonal şi tonic-răcoritoare.

Efectele lor medicinale sunt legate de unele afecţiuni digestive ca: diaree, dizenterie, enterocolite, pancreatite, congestii hepatice, spasme gastro-intestinale, dereglări ale tranzitului intestinal, hiperaciditate gastrică, infecţii bucale şi stomatite. În plus favorizează eliminarea toxinelor şi a colesterolului din sânge.

În diabetul zaharat sunt indicate cure de lungă durată pentru stabilizarea glicemiei, în amestec cu frunze de afin şi mur. 

(Din arhiva de articole semnate de prof. univ. dr. Constantin Milică)