Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Sugarii au capacitatea de a percepe numărul de obiecte dintr-un grup
Deşi gândirea aritmetică este una dintre cele mai importante funcţii cognitive care trebuie dobândită de către un copil, până în prezent se cunosc puţine date despre bazele neurale ale dezvoltării abilităţilor matematice. Printre primele teorii despre procesarea aritmetică la copii se află cea a lui Piaget, care susţinea că nou-născuţii sunt lipsiţi de orice competenţe numerice (Piaget, 1952), cunoştinţele abstracte de aritmetică necesitând dezvoltarea logicii şi apărând abia în jurul vârstei de 4-7 ani. Isaacs, spre exemplu, în acord cu teoria piagetiană, susţinea faptul că abilitatea aritmetică şi dezvoltarea intelectuală, în general, trebuie învăţate prin internalizarea acţiunilor (Isaacs, 1960); cu alte cuvinte, înainte să folosim numerele trebuie să le fi utilizat în viaţa de zi cu zi.
Contrar acestor teorii, studiile ulterioare au demonstrat însă faptul că sugarii au capacitatea de a percepe numerozitatea unor cantităţi, adică numărul de obiecte dintr-un grup, independent de proprietăţile lor fizice. Astfel, ei pot reprezenta numărul exact de obiecte dintr-o scenă, până la limita de 3 sau 4 obiecte (Feigenson, 2002) şi sunt capabili să reprezinte şi să compare valorile aproximative ale unui număr mare de obiecte, capacitate ce creşte odată cu vârsta (Lipton & Spelke, 2003). Referitor la diferenţele dintre sexe privitoare la abilităţile matematice, deşi există o opinie conform căreia băieţii sunt mai buni la matematică decât fetele, această afirmaţie trebuie privită cu o anume rezervă. Există o probabilitate mai mare ca băieţii să fie extrem de buni în aritmetică, însă la celălalt capăt al scalei, dificultăţile aritmetice grave sunt la fel de frecvente atât la băieţi, cât şi la fete (Dowker, 2005). Mai mult, există studii care nu au găsit diferenţe în performanţele aritmetice între băieţii şi fetele de grădiniţă, de clasa întâi şi chiar clasa a cincea la copii din SUA, Taiwan şi Japonia (Lummis & Stevenson, 1990). (A.H.)
