Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sugarii au capacităţi uimitoare de a distinge binele de rău

Sugarii au capacităţi uimitoare de a distinge binele de rău

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Societate
Un articol de: Adrian Sorin Mihalache - 15 Aprilie 2011

Nu există îndoială cu privire la faptul că bebeluşii exprimă, în anumite situaţii, unele nevoi concrete legate de hrană sau somn. Părinţii pot să distingă cu uşurinţă, de-a lungul unei zile, momentele când micuţului îi este foame sau cele în care el exprimă, în felul lui, faptul că doreşte să doarmă. Unele cercetări au încercat să meargă însă mult mai departe, explorând posibilele judecăţi de ordin moral la copiii foarte mici! La prima vedere, s-ar putea crede că o astfel de întreprindere este sortită eşecului, având în vedere că morala şi judecăţile ei sunt legate de o anumită capacitate reflexivă a subiectului, referitoare la raporturile sale cu semenii sau recunoaşterea unor valori cum ar fi binele şi răul.

În luna noiembrie a anului trecut, Institutul de Antropologie "Max Planck" din Germania a dat publicităţii rezultatele unor cercetări cu privire la comportamentele unor copii de 3 ani în raport cu anumite persoane care au exprimat conduite pro sau antisociale. În atenţia cercetătorilor au fost 100 de copii care au urmărit mai multe scene jucate de actori profesionişti. Unii dintre actori au pus în scenă comportamente de ajutorare (ajutând unele persoane să refacă o planşă desenată, care a fost ruptă). Alţi actori au exprimat comportamente negative, făcând rău altora în mod intenţionat (rupând desenele realizate de acele persoane). În fine, alţi actori au mimat intenţia de a face rău, exprimând dorinţa de a rupe un desen făcut de cineva, fără însă să poată îndeplini această intenţie.

Toţi actorii care au participat la această primă etapă, au desfăşurat apoi un joc de cooperare, în care au fost invitaţi şi copii. Cercetătorii au observat cu atenţie comportamentul copiilor, constatând faptul că micuţii au evitat să coopereze cu actorii care au avut roluri negative, chiar şi în cazul actorilor care au exprimat doar o intenţie negativă, fără să o ducă propriu-zis la îndeplinire1.

"Decizii" morale la vârsta de 19 luni

În luna martie a acestui an au fost publicate alte cercetări care au avut în atenţie copii de vârste chiar mai mici. Psihologul Karen Wynn de la Universitatea Yale a reuşit să dovedească faptul că micuţii cu vârste de până la 2 ani pot distinge între cineva care se comportă bine şi altcineva care se comportă rău.

Cercetările, făcute la Infant Cognition Lab de la Universitatea Yale din New Haven, Connecticut, au urmărit să evidenţieze primele expresii şi comportamente de ordin moral, reuşind să scoată la lumină unele "rădăcini" ale judecăţilor de ordin moral, în forma unor preferinţe pentru persoanele care au un comportament cooperant şi altruist.

Una dintre fetiţele observate cu atenţie în timpul cercetărilor a fost Sara, în vârstă de 19 luni. Ea a dovedit că poate distinge o marionetă cu un comportament bun, altruist de o altă marionetă care se comportă rău sau egoist.

Sara a urmărit un spectacol cu păpuşi, în care unul dintre personaje era un căţeluş marionetă, care avea un "comportament pro-social", şi apoi la un alt spectacol jucat un căţeluş marionetă obraznic. Echipa de cercetători a configurat, de fapt, în cadrul acestor spectacole, situaţia experimentală destinată să evidenţieze reacţia copilului la păpuşile bune şi rele.

O păpuşă încerca să deschidă o cutie în interiorul căreia se afla o jucărie frumoasă. Păpuşa "vedea" jucăria din interiorul cutiei transparente, dar nu reuşea să ridice capacul. În acel moment al spectacolului, urmărit de micuţa Sarah, a intrat în joc un căţel, o marionetă, care ajută păpuşa să deschidă capacul, încât ea ajunge la jucărie. "Căţeluşul care a ajutat păpuşa să ridice capacul cutiei a jucat rolul marionetei bune, cea care sare în ajutor", a explicat Wynn.

După aceasta, Sara a urmărit un al doilea spectacol, în care păpuşa a încercat din nou sa deschidă cutia pentru a lua jucăria dinăuntru. De data aceasta însă, a intrat în joc un alt căţeluş, o marionetă care, spre deosebire de cea bună, a sărit pe capacul cutiei, trântindu-l de mai multe ori şi exprimând, în mod insistent, dorinţa de a obţine jucăria din interior.

Micuţa Sarah, care are doar 19 luni, a privit fiecare reprezentaţie de mai multe ori. După aceste spectacole, ambii căţei (marionete) au fost aduşi la îndemâna Sarei. Fiecare dintre ei avea în faţă un bol de plastic cu "hrană". În joc a intrat apoi o a treia marionetă care, prin gesturi adecvate, a exprimat dorinţa de a mânca din aceste boluri. Micuţa Sara trebuia să decidă care dintre cei doi căţeluşi trebuia să renunţe la mâncarea sa în favoarea ultimei marionete. Căţeluşul cel drăguţ, care a ajutat păpuşa să deschidă cutia, sau căţeluşul care a sărit pe capacul casetei? Cercetătoarea Karen Wynn spune că în majoritatea cazurilor, alegerile copilului au fost "destul de clare": Sara a luat mâncarea de la marioneta nepoliticoasă, care a trântit capacul, şi a oferit-o celeilalte, intrată în joc la sfârşit.

Bebeluşii arată că binele este mai bun decât răul

Karen Wynn spune că există dovezi potrivit cărora distincţia între un comportament bun şi rău începe chiar mai de timpuriu. De exemplu, o serie de bebeluşi de trei luni au participat la un alt experiment. Micuţii au privit o pisică (marionetă) care se juca cu mingea, împreună cu doi iepuraşi (marionete). Când au terminat jocul, scenariul era conceput în aşa fel încât unul dintre iepuraşi oferea mingea pisicii, în timp ce, celălalt iepuraş confisca mingea.

Observaţiile au arătat că 80-90% dintre bebeluşii care au participat la experiment îşi petreceau mai mult timp cu iepuraşul bun, cel care a returnat mingea, acordându-i mai multă atenţie. Aceste răspunsuri, obţinute de pe urma observaţiilor făcute pe sugari, au surprins pe cercetători, care au declarat că nu se aşteptau să găsească "răspunsuri" atât de puternice şi de clar delimitate, la vârste atât de fragede.

Concluziile acestor cercetări indică faptul că din primul an de viaţă, copiii tind să recompenseze comportamentul bun şi să evite subiecţii care dovedesc un comportament rău, manifestând concret, prin gesturi, aceste alegeri. Începând cu vârste foarte fragede, copiii au capacitatea de a evalua pe alţii, făcând distincţii surprinzătoare cu privire la comportamentele sociale.

Pe de altă parte, aceste rezultate ar putea constitui un avertisment pentru părinţii care subestimează capacităţile copiilor mici. Nu doar relaţia directă cu copilul este importantă, ci şi modul cum părinţii se comportă faţă de alte persoane atunci când se află în preajma copilului. Mai mult, încă de la vârsta de 2-3 ani, comportamentul părinţilor şi al celor din anturajul copilului devine decisiv, tocmai pentru că micuţul distinge tot mai mult şi mai bine comportamentul prietenos şi solidar de intenţiile sau comportamentele rele. În fine, din perspectivă creştină, rezultatele pot fi situate în concordanţă cu o credinţă de fond a vieţii creştine: nu vieţuim la egală distanţă de bine şi de rău; "preferinţa" pentru comportamentul bun se poate vedea de foarte devreme în viaţa noastră, tocmai pentru că avem o anumită vocaţie spirituală, iar consolidarea reperelor morale ale vieţii începe de la vârste foarte mici.

1 Cf. Amrisha Vaish ş.a., "Young Children Selectively Avoid Helping People With Harmful Intentions". În rev. Child Development, 2010; 81 (6): 1661.