Biserica şi familia sunt cele două instituţii nu numai voite, dar şi realizate printr-o deosebită grijă din partea lui Dumnezeu. Sunt două instituţii sacre tocmai pentru că în cadrul lor Dumnezeu (Sfântul lui Israel) este prezent cu totul special şi pentru că ele s-au constituit şi se constituie printr-o punere aparte a lor de lumea şi de oamenii care au impresia că pot trăi omeneşte în afara lui Dumnezeu. Între Biserică şi familie, de multe ori şi pe bună dreptate, s-au făcut asemănări de tipul: familia este Biserica mică şi Biserica este familia mare. O Biserică din care lipseşte familiaritatea ar putea fi o asociaţie, dar niciodată Biserică. Tocmai spiritul familiarităţii este ceea ce exprimă în modul cel mai pregnant faptul că membrii Bisericii au o viaţă comunitară, esenţial pentru comunitatea ai căror membri sunt efectiv, şi că aceştia sunt mădulare ale Trupului mistic al lui Hristos şi "un duh cu El" (I Cor. 6; 17).
x
