Ne aflăm încă în perioada luminoasă ce stă sub semnul Învierii. Este demn de remarcat aici faptul că praznicul Învierii are cea mai lungă perioadă de odovăire, care se încheie după patruzeci de zile, mai exact, în ajunul Înălțării Domnului. Aceasta înseamnă că în toate aceste zile ni se amintește neîncetat despre evenimentul de temelie al credinței noastre, Învierea lui Hristos și, în directă legătură cu aceasta, despre învierea noastră sau, așa cum se mai spune, „cea de obște”. Această insistență asupra Învierii Domnului din perioada pascală are desigur scopul de a fixa foarte bine această învățătură în conștiința creștină, care este nu doar cea mai importantă, ci și cea mai greu de înțeles și acceptat. Și da, este greu de acceptat, întrucât o asemenea propovăduire a Învierii Domnului și apoi a învierii tuturor este ceva nemaiîntâlnit; nici o altă religie, nici o altă filosofie nu au susținut vreodată ceva asemănător.