În fiecare sâmbătă din Postul Mare până la Sâmbăta lui Lazăr (ziua premergătoare Floriilor), Biserica ne îndeamnă să ne îndreptăm gândurile către cei trecuţi la cele veşnice. Chiar din preziua Lăsatului sec de carne, la Moşii de iarnă, se săvârşeşte pomenirea de obşte a morţilor şi se fac milostenii pentru sufletele moşilor şi strămoşilor noştri mutaţi la Domnul. Întrucât ştim că sufletul este nemuritor, iar adormirea este doar o trecere către viaţa cea veşnică, nu îi uităm pe cei dragi după înmormântare, ci îi pomenim şi ne rugăm Domnului pentru odihna şi iertarea păcatelor lor. Adevărata moarte este uitarea, după cum spunea Nicolae Iorga: „Oamenii nu mor cu adevărat când sunt coborâţi în mormânt, ci când sunt uitaţi de către noi, când îi îngropăm nu în pământ, ci în uitare!”



