Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Răspunsuri duhovniceşti: Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea
Se mai pot pune la slujbe morţii care se ard la crematoriu?
Dacă s-au pus fără voia lor la crematoriu, se pot pune la slujbe. Pentru că cei de pe front, când bătea artileria şi brandurile şi aviaţia la Cotul Donului, spuneau ofiţerii, în 20 de minute, dintr-un regiment de 4.000 de oameni, au rămas 12 oameni. Dacă i-au ars cu foc şi s-au făcut scrum, ce-s vinovaţi ei? Poate ei au murit cu rugăciunea în gură. Iar dacă s-a cerut omul să-l ducă la crematoriu, „Domnule, eu las testament să mă duceţi la crematoriu“, acela s-a despărţit de Biserică şi de slujbele ei, că n-a vrut să primească rânduiala Bisericii cu înmormântare. Pe acela nu-l poţi pune la slujbele Bisericii.
Ce se întâmplă dacă a murit omul fără lumânare?
Dacă moare omul fără lumânare nu-i nimica. Lumânarea este numai un simbol. Auzi ce spune Mântuitorul în Evanghelie, ca să arate care-i lumânarea noastră: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor - şi apoi arată care-i lumina - ca, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri. Un om, creştin bun în sat la voi, care nu înjură, nu fură, nu fumează, duce viaţă curată cu soţia, posteşte toate sfintele posturi, lunea, miercurea şi vinerea, merge la biserică regulat, creşte copiii în frica Domnului, acela este o lumină pentru tot satul. „Măi, pe cutare nu l-ai văzut niciodată în crâşmă, nu l-ai auzit vreodată înjurând, l-ai văzut totdeauna la biserică, ai văzut copiii lui cum se închină, ai văzut că-i milostiv, ai văzut că posteşte sfintele posturi, merge la mărturisiri cât mai des, este o lumină pentru tot satul“. Asta-i lumina, faptele bune. Poţi să ai un milion de lumânări, nu-ţi ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea celora care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina. Lumânarea este un simbol. Dacă o aprinzi este bine, dacă nu poţi, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea. Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare, este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtăşit. Aceea este primejdia. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 8)