Răspunsuri duhovnicești: Lumânările şi candelele de pe morminte, semn al dragostei şi milei creştine

Cum putem ajuta pe cei morţi fără nici o pregătire; ce datorii creştineşti avem pentru cei răposaţi?

Cei care mor subit - de inimă, în accidente, la operaţie sau în alte împrejurări grele, fără nici o pregătire creştinească în viaţă, nu pot dobândi mântuirea, căci zice Mântuitorul: „Nimic necurat nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu“. Pe toţi aceştia, astăzi din ce în ce mai numeroşi, Biserica îi ajută cu rugăciunea şi rudele cu milostenia la cei săraci. Iată ce trebuie să facă rudele celor morţi fără pregătire: imediat după deces, să dea câte 40 de Liturghii şi parastase la mai multe biserici şi mănăstiri, de obicei la trei sau şapte, ca să li se facă Liturghii speciale pentru iertarea şi odihna sufletelor lor. Zile de pomenire a morţilor sunt toate sâmbetele de peste an, cu unele excepţii, mai ales sâmbetele Postului Mare, când se fac la biserici parastase speciale, care se încheie în sâmbăta lui Lazăr sau în Joia Mare. Mai sunt, de asemenea, două zile speciale pe tot anul, numite popular Moşii de iarnă, în ajunul Duminicii lăsatului sec de carne, şi Moşii de vară, în ajunul Duminicii Rusaliilor.

Ziua de pomenire a eroilor se face o dată pe an, la Înălţarea Domnului. La marile sărbători ale sfinţilor, se pomenesc, la fel, morţii care poartă numele sfântului respectiv. Mai este obiceiul să se pomenească morţii, mai ales cei care au murit fără lumânare, la praznicul Maicii Domnului de la 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică.

Apoi rudele să dea multă milostenie la săraci, la azile şi la cei bolnavi, în numele lor, iar la biserica unde sunt înmormântaţi, să li se facă în şapte sâmbete Liturghie cu dezlegări la mormânt şi praznic pentru cei săraci. De asemenea, soţii sau soţiile celor morţi nepregătiţi, mărturisindu-se din copilărie la duhovnicii lor, sunt datori, totodată, să mărturisească şi păcatele soţului sau soţiei moartă subit şi să facă ei canon pentru cei răposaţi. Rugăciunile Bisericii, milostenia rudelor şi mila lui Dumnezeu pot scoate multe suflete din iad, dintre cei nepregătiţi, iar pe cei cu păcate grele şi nespovedite îi uşurează de chinuri.

Apoi, suntem datori să le îngrijim mormintele, cu cruci şi flori, în locul buruienilor, şi să le aprindem lumânări şi candele, ca semn al dragostei în Hristos şi al milei creştine. Mai ales cimitirele satelor şi oraşelor se cuvine să fie bine îngrijite, aliniate, curăţite de buruieni şi neprofanate de animale şi răufăcători, iar la fiecare cruce, să se ardă regulat candele şi lumânări aprinse. (Călăuză ortodoxă în biserică, arhim. Ioanichie BĂLAN)