Pe întreg parcursul anului liturgic, dar mai ales în Postul Mare, Sfintei Cruci îi sunt închinate mai multe tropare. A patra săptămână din post se deschide ca şi celelalte, cu un îndemn la statornicie în cultivarea virtuţilor, pentru a trăi bucuria oferită de lumina spirituală a Învierii Mântuitorului Hristos.
Sfânta Cruce rezumă în ea însăşi întreaga operă mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Crucea înseamnă renunţare, înfrânare, despătimire, eliberare şi înălţare la Dumnezeu, iar în asumarea Crucii ni S-a făcut model Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea, Biserica a rânduit ca în a treia duminică din Postul Sfintelor Paşti, la Doxologia mare din cadrul Utreniei, în timp ce la strană se cântă „Sfinte Dumnezeule“, preotul îmbrăcat cu toate veşmintele preoţeşti, după ce va cădi Sfânta Cruce aşezată pe Sfânta Masă, să ridice Cinstita Cruce împreună cu Procovăţul şi, ajutat de diacon, să o pună pe cap, după care, ieşind pe uşa dinspre miazănoapte, să vină în faţa uşilor împărăteşti şi să zică: „Înţelepciune drepţi“! După aceasta va veni în mijlocul bisericii, iar acolo, fiind pregătit analogul, va pune pe el Sfânta Cruce. O va cădi în cele patru părţi, în timp ce strana cântă troparul glasului al 6-lea, „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învie-rea Ta o lăudăm şi o slăvim“! Urmează invitaţia tuturor credincioşilor să se închine, după care se începe Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Aceasta este pe scurt rânduiala scoaterii Sfintei Cruci, un moment solemn, dătător de sfinţenie, prin care Sfânta Cruce este cinstită, ea apărând ca o adevărată teofanie. Cei ce o sărută cu evlavie sunt încredinţaţi că primesc ajutorul şi sfinţenia ce izvorăsc din razele nevăzute pe care le iradiază ea. În perioada Triodului, duminica Sfintei Cruci apare ca o anticipare a Patimii, ca un pom al vieţii în mijlocul Raiului, iar calea ce duce la ţinta care este Paştele va fi începând cu această duminică marcată de semnul Crucii. Dacă prin Cruce Mântuitorul Hristos ne-a arătat toată iubirea Sa, se cuvine ca şi noi să răspundem acestei iubiri, mai ales în post, deoarece numai Crucea ca înfrânare şi jertfă reciprocă din iubire ne poate uni în Dumnezeu. Postul va fi prin Cruce un post desăvârşit, căci aceasta dă putere, sfinţeşte şi întăreşte sufletul şi trupul credinciosului aşa încât nimic pătimaş nu-i mai întinează voinţa.
