Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Cincea, Cap. 1 și din Cartea a Șasea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 369; 463-464. „Cel ce
Cum să înțelegem prorociile
Origen, Omilii la Cartea Prorocului Ieremia, Omilia XV, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, p. 414
„Din multe locuri ale Scripturii se pot desprinde trăsăturile alese ale prorocilor: libertatea cu care vorbeau, puterea lor, trezvia lor, vegherea lor și nu se îngrijorau de propria lor libertate când ajungeau în primejdii, numai să poată mustra, să poată întoarce prin propovăduirea cu îndrăzneală a cuvântului (Fapte 4, 29) și prin mustrarea păcătoșilor, chiar dacă cei mustrați erau oameni de cea mai mare vază.”
Origen, Contra lui Celsus, Cartea a VII-a, Cap. VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, p. 447
„Căci, pentru râvna lor față de adevăr și pentru libertatea cu care certau pe păcătoși, ei (prorocii) au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia (...), rătăcind în pustie (Evrei 11, 37-38), (...) ca unii care nu priveau la cele ce se văd, ci tot timpul doar la Dumnezeu și la cele ce nu se văd.”
Origen, Contra lui Celsus, Cartea a VII-a, Cap. X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, p. 450
„Alți contemporani ai prorocilor au scris și ne-au păstrat prorociile lor, pentru ca, citindu-le, urmașii să le admire ca învățături ale lui Dumnezeu, și scoțând folos nu numai din îndemnuri și din mustrări, ci și din vestirea prorociilor, încât fiind convinși din aceste întâmplări prin Lege și proroci, că Duhul cel dumnezeiesc este Cel ce le-a vestit, să poată stărui mai departe în credință așa cum o vrea Cuvântul. Potrivit voii lui Dumnezeu, prorocii au spus, fără nici un înțeles ascuns, tot ce putea fi înțeles, necesar și de folos pentru îndrumarea năravurilor. În schimb, tot ce era mai tainic și mai ascuns, întrucât făcea parte dintr-o contemplare care întrece puterea de înțelegere obișnuită, ei au exprimat-o sub forme de enigme, de alegorii, de ghicituri, de pilde sau proverbe, aceasta pentru cei ce nu se feresc de efort, ci suportă orice fel de oboseală de dragul virtuții și al adevărului, ca să afle ceea ce au căutat, iar după ce au aflat să se conducă așa cum le dictează cugetul.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)