Dumnezeu este Atotputernic

Sfântul Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, Cartea a VIII-a, Cap. 2-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 212-213

„(...) Susțin (unii) că nu este greșit a ne mânia pe frații care cad în vreo greșeală, de vreme ce se spune că chiar Dumnezeu se înfurie și se mânie, fie împotriva celor ce nu vor să-L știe, fie contra celor care, cunoscându-L, Îl disprețuiesc, cum este acel pasaj: Și S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său (Psalmul 105, 40), sau când se roagă profetul, zicând: Doamne, nu cu mânia ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți» (Psalmul 6, 1). Ei nu înțeleg că, vrând să li se îngăduie oamenilor o așa boală ucigătoare, aduc nemărginirii divine și fântânii întregii curății jignirea unei patimi trupești. Dacă, într-adevăr, cele ce se spun despre Dumnezeu trebuie luate în însemnarea lor trupească și strâmtă, adică după literă, deci și doarme, când se spune: Deș­teaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? (Psalmul 43, 25). Tot asemenea se zice despre El: Iată, nu va dormita și nici nu va adormi Cel ce păzește pe Israel (Psalmul 120, 4), și stă în picioare și se așază, când zice: Cerul este scaunul Meu și pământul așternutul picioarelor Mele (Isaia 66, 1), care măsoară cerul cu palma și pământul îl cuprinde în pumnul Lui (Isaia 40, 12), și se îmbată cu vin, când se zice: Și S-a deșteptat Domnul, ca cel ce doarme, ca un viteaz amețit de vin» (Psalmul 77, 71). (...) Dacă am vrea să le admitem pe acestea luate în sensul mărginit al literei, va trebui să se considere că Dumnezeu este alcătuit din membre cu înfățișare trupească, afirmație nelegiuită, de care trebuie să ne ținem departe. Prin urmare, așa cum nu pot fi interpretate asemenea expresii după literă, fără a săvârși un grozav sacrilegiu față de Cel pe care autoritatea Sfintelor Scripturi ni-L înfățișează ca nevăzut, de negrăit, necuprins, mai presus de minte, nepătruns, simplu și fără alcătuire, tot așa și tulburarea furiei sau a mâniei nu i se poate alătura acelei naturi veșnice, fără a comite o mare blasfemie. Printr-o imagine de acest fel, a membrelor, trebuie să înțelegem însușirile mai presus de fire ale lui Dumnezeu și nemărginitele Lui lucrări, care nu se pot face înțelese decât prin aceste numiri obișnuite ale membrelor.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)