Lucrarea mântuitoare a lui Hristos

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2010, pp. 116-117

„Lucrarea mântuitoare a lui Hristos se îndreaptă spre firea Sa omenească, pe care o umple de dumnezeirea Lui și o eliberează de afectele, pătimirile și moartea de pe urma păcatului strămoșesc. Se îndreaptă, apoi, chiar prin ele spre noi toți, pentru ca prin participarea la Dumnezeirea manifestată în puterea pe care ne-o transmite prin firea Lui umană să ne elibereze și pe noi în viața aceasta de păcat, iar în cea viitoare, de afecte, de coruptibilitate și de moarte. Dar tot prin acestea, se îndreaptă și spre Dumnezeu, pentru a-L slăvi prin împăcarea noastră cu El (Efeseni 2, 16; 1, 20), prin eliberarea noastră de relele amintite și prin îmbrăcarea noastră în strălucirea dumnezeiască. Deci, deși direcțiile lucrării sunt trei, lucrarea însăși nu se împarte. Lucrarea de restabilire și de îndumnezeire a firii proprii este în același timp lucrare de slăvire a lui Dumnezeu; căci în natura omenească astfel restabilită și îndumnezeită se arată slava lui Dumnezeu și natura însăși slăvește pe Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu se face vădită de asemenea în eliberarea oamenilor de păcat. Căci ei încetează să mai fie dușmanii lui Dumnezeu, odată ce Hristos i-a împăcat cu Dumnezeu prin trupul Său, adică prin puterile dumnezeiești extinse în ei prin trupul Său; ei pot slăvi acum pe Dumnezeu în trupul lor și în duhul lor, ca unele ce sunt ale lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 20).

Iar direcția spre oameni a lucrării Sale mântuitoare nu e decât o prelungire a lucrării mântuitoare asupra firii Sale omenești. Chiar în lucrarea asupra firii Sale e implicată intenția prelungirii ei asupra celorlalți oameni și a slăvirii lui Dumnezeu prin eliberarea lor de păcat și prin umplerea lor de viața dumnezeiască din Sine. Lucrarea lui Hristos e un tot unitar, dar direcțiile sau intențiile sunt trei. Și numai prin împlinirea acestor trei intenții se împlinește scopul ei mântuitor.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)