Mila și avocații Judecății de Apoi

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI‑a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 649‑650

„(Protosinghelul Iosif Rusu), acest mare părinte duhovnicesc, iubea fără deosebire pe toți oamenii. Iar dintre ei purta o mare grijă pentru săraci, pentru copii și văduve. Pe toți îi ajuta cu rugăciunea și cu milostenia. Zeci de săraci și orfani din satul Dezrobiți, din apropierea mănăstirii, primeau bani, hrană și îmbrăcăminte din mâinile părintelui Iosif. Pentru aceea, toți îl iubeau și îl numeau părintele săracilor.

Spun maicile că zilnic veneau copii, văduve și lipsiți la chilia părintelui Iosif. Iar bătrânul le zicea:

- Veniți, tată, veniți la părintele să vă dea, că are de unde. I‑a dat Dumnezeu! Apoi îi așeza la masă și le împărțea tot ce avea, pâine, bani și îmbrăcăminte. Iar după ce plecau săracii, zicea către maici:

- Aceștia sunt avocații mei, tată, care o să mă apere în fața lui Hristos!

Darurile pe care părintele Iosif le primea de la credincioși le împărțea în trei părți. Partea cea mai mare o dădea mănăstirii pentru trebuințele obștii. A doua parte o împărțea săracilor și văduvelor din satul Dezrobiți, iar a treia parte o păstra la sine pentru călugărițe, pentru copiii orfani și pentru pomenirea morților.

Odată au rămas în sat trei copii orfani de ambii părinți, pe care nimeni nu‑i ajuta. Atunci bătrânul i‑a chemat la chilia sa și le‑a zis:

- Copii, să veniți la tata în fiecare zi, la amiază, că tata are cu ce vă ajuta și hrăni.

Și s‑au deprins copiii și veneau zilnic la părintele Iosif. Iar el singur le fierbea mâncare, le cumpăra pâine și îi servea la masă. Apoi îi îndemna:

- Mâncați, tată, că este de unde. Ne‑a dat Dumnezeu din belșug.

La urmă le împărțea bani și haine. Așa a crescut bătrânul mulți copii orfani din satul Dezrobiți, până ajungeau să‑și câștige pâinea cea de toate zilele.

Altădată a auzit bătrânul că este o văduvă în sat, anume Maria, cu șase copii, care nu avea nici casă, nici hrană, nici bani. Pe aceasta a chemat‑o părintele Iosif la sine și i‑a zis:

- Marie, iată, ți‑a trimis Domnul bani pentru o casă nouă. Cumpără tot ce trebuie și începe lucrul. Eu voi plăti și meșterii. Dar nu spune la nimeni, tată! După ce casa a fost gata, bătrânul a zis femeii:

- Marie, vină la mine cu copiii.

- Aceștia sunt copiii mei, părinte.

- Dumnezeu să vă binecuvânteze, tată!”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)