Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamţ; Sf. Sfinţit Mc. Pangratie, Episcopul Tavromeniei

Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamţ, care de șase veacuri se află în ţara noastră.  Tradiţia consemnată de Sinaxar ne spune că Icoana făcătoare de minuni Îndrumătoarea, odorul de preţ al Mănăstirii Neamţ, a fost pictată „după modelul icoanei de la Lida, din Ţara Sfântă, numită, de aceea, Lidianca. Aceasta nu era făcută de mână omenească, ci apărută prin minune, la rugăciunea Maicii Domnului, pe un stâlp al primului lăcaş creştin ridicat de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel în Lida”. Această imagine minunată din Lida a fost copiată într-o icoană închinată Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul Sfânt în braţe de Sfântul Gherman, Patriarh al Constantinopolului, care înainte de a fi păstorul creştinilor din capitala imperială bizantină, în anul 665, merge în pelerinaj în Ţara Sfântă, aflată atunci sub stăpânirea Califatului arab musulman. Pentru că în această biserică din Lida se aflau moaştele Sfântului Gheorghe, a pictat pe spatele icoanei chipul acestui martir al Bisericii.

Sinaxarul ne spune că „după modelul icoanei care a aparţinut Sfântului Gherman, a fost pictată şi sfânta icoană aflată astăzi la Neamţ de către un monah al Mănăstirii «Sfântul Gheorghe», zisă a Manganelor, din Constantinopol, în vremea când Sfântul Grigorie Palama lua parte la Sinoadele care au precizat învăţătura ortodoxă despre harul dumnezeiesc, lumina necreată şi nevoinţa isihastă, între anii 1341-1351. În biserica acestei mănăstiri, în faţa acestei sfinte icoane a Maicii Domnului cu Pruncul şi a Sfântului Gheorghe, ostaşii armatei bizantine depuneau jurământul şi primeau binecuvântare înainte de luptă”.

Icoana a fost oferită în dar domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun, de către împăratul bizantin Ioan al VII-lea Paleologul, la 31 martie 1401. Iniţial, icoana a fost adusă la Suceava şi aşezată în Catedrala Mitropolitană Mirăuţi. Cel care a adus icoana din Bizanţ a fost protopopul Petru, exarh al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Fiul lui Alexandru cel Bun, domnitorul Ştefan al II-lea, dăruieşte în anul 1447 icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea Mănăstirii Neamţ, unde în acelaşi an va fi înmormântat, după ce a fost ucis sub zidurile cetăţii Neamţ.

În 1491, la hramul mănăstirii, icoana s-a ridicat în văzduh, fiind văzută de toţi cei prezenţi la sărbătoare. Această minune s-a repetat şi în anul 1655, la procesiunea din ziua de Paşti. În 1697, icoana a fost ascunsă în timpul invadării voievodatului Moldovei de către armatele polone. După trecerea primejdiei, obştea şi icoana Maicii Domnului revin la Neamţ, în anul 1700.

În 1821, la Mănăstirea Secu s-au refugiat membrii mişcării greceşti Eteria şi au opus o ultimă rezistenţă trupelor otomane. Stareţul Ilarie a trimis mai mulţi monahi să ascundă icoana Maicii Domnului unde astăzi se află Schitul Icoana Veche. Un an mai târziu, icoana a fost readusă în procesiune din locul unde fusese ascunsă şi instalată în mănăstire. La marginea poienii ce străjuieşte vatra monahală nemţeană, faţa sfintei icoane s-a înnegrit. Văzând acest lucru, monahii şi creştinii prezenţi la procesiune au căzut în genunchi şi s-au rugat Sfintei Fecioare. În timpul cântărilor şi rugăciunilor ridicate către cer, faţa icoanei s-a luminat, devenind mai frumoasă decât înainte. Apoi icoana a fost adusă în biserica mare a mănăstirii şi pusă în strana din faţa catapetesmei, unde se află până astăzi.