Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont; Sf. Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi
Sfântul Cuvios Simeon de la Pângăraţi s-a născut în jurul anului 1400 şi a intrat de tânăr în obştea Mănăstirii Bistriţa. A petrecut mulţi ani în chinovie, apoi s-a retras la poalele unui munte numit Paru, unde a ridicat o biserică de lemn. Cu timpul, schitul, care a fost începutul existenţei Schitului Pângăraţi, a fost cunoscut cu numele de Schitul lui Simeon, denumire păstrată până în anul 1508. Schitul lui Simeon a fost pustiit în timpul campaniei din 1476 dusă de sultanul Mahomed Cuceritorul împotriva Moldovei. Cuviosul Simeon şi ucenicii săi au trecut Carpaţii, stabilindu-se la Mănăstirea Casiva. Sfântul Cuviosul Simeon a trecut la Domnul în acelaşi an. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi, care s-a născut în anul 1487, în nordul Moldovei. În monahism a intrat la Mănăstirea Moldoviţa, dar în 1508 a fost ales stareţ al Schitului Pângăraţi, slujire pe care a îndeplinit-o 56 de ani. În anul 1566, cuviosul, cunoscând că i se apropie sfârşitul, s-a retras de la conducerea mănăstirii şi l-a numit stareţ pe ieromonahul Teodorit. Sfântul Cuvios Amfilohie s-a retras la Mănăstirea Moldoviţa şi a trecut la Domnul în anul 1570.