Sfântul Mucenic Trifon a trăit în secolul al III‑lea. A suferit moarte martirică în timpul persecuției ordonate de împăratul Deciu (249‑251). Era din ţinutul Frigiei, din localitatea Lampsac. A cunoscut din copilărie credinţa creştină. Pentru viaţa lui curată şi smerită a primit de la Dumnezeu darul vindecări de boli şi al izgonirii duhurilor rele. Este chemat la Roma de împăratul Gordian al III‑lea (238‑244) pentru a o izbăvi de duhuri necurate pe fiica acestuia. Sfântul Trifon a alungat duhul necurat ce o chinuia pe fiica împăratului şi a adus la credinţa creştină pe mulţi, apoi s‑a întors în localitatea sa. Când ajunge Deciu împărat, declanşează o mare persecuţie împotriva creştinilor. Sfântul Trifon este arestat şi dus la Niceea, unde este întemniţat. Este pus să jertfească zeilor păgâni, dar el refuză, mărturisindu‑L pe Hristos. Sfântul Trifon este supus la multe chinuri pentru a se lepăda de credinţa creştină. El continua să mărturisească pe Hristos, îndemnându‑i şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos, socotindu‑se fericit să sufere pentru El. Este osândit la moarte prin sabie, dar viaţa i se sfârşeşte înainte din cauza suferinţelor provocate de torturile la care a fost supus.
Întâmpinarea Domnului
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Întâmpinarea Domnului, adică aducerea la templul din Ierusalim a Pruncului Iisus, la 40 de zile de la Naşterea Sa, de către Sfânta Fecioară Maria şi Dreptul Iosif. Aici este întâmpinat de Dreptul Simeon şi prorociţa Ana. Bătrânul Simeon, mişcat de Duhul Sfânt, a venit la templu, unde i s-a împlinit, înainte de moarte, aşteptarea de a-L vedea pe Mesia, precum i se făgăduise. Iar în Pruncul Cel adus la templu, el a văzut cu ochi prorocesc mântuirea pe care Dumnezeu a dăruit-o lumii, prin Hristos, Cel plin de lumina harului, mai presus decât toată puterea Legii vechi. Bucuros de această descoperire, bătrânul Simeon a venit întru întâmpinarea Pruncului Iisus şi, luându-L în braţe, plin de recunoştinţă, a rostit cuvintele: „Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32). Astăzi, prin glasul Dreptului Simeon, „se întâlnesc, în templu, Legea veche a slovei cu Legea cea nouă a Duhului Sfânt. Şi Mântuitorul împlineşte porunca Legii vechi, în numele nostru al tuturor, ca să ne facă pe toţi liberi faţă de Legea veche, dar totodată ne cheamă şi să primim Legea cea nouă, puterea de mântuire a credinţei în El, mai tare decât Legea veche, puterea de mântuire a tuturor popoarelor lumii. Această veste bună este darul cel mai de preţ al întâmpinării Domnului, de astăzi, de către Dreptul Simeon la templu” (Proloagele). Tot în templu se afla şi „Ana prorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2, 36-38). Aceşti doi oameni drepţi sunt cei care mărturisesc mesianitatea Pruncului Iisus, adus la templul din Ierusalim la 40 de zile de la Naşterea Sa.
