Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic sunt martiri care L-au mărturisit pe Hristos în timpul împăratului Liciniu, care a domnit între anii 308 şi 324. Ei sunt sfinţi străromâni ce au trăit în zona Dunării de
13 Ian, 2026
Odovania praznicului Botezului Domnului; Sf. Cuv. Mucenici din Sinai şi Rait; Sf. Nina, luminătoarea Georgiei
Sfinţii Cuvioşi Mucenici din Sinai şi Rait au fost monahi care au trăit în Muntele Sinai şi în mănăstirea apropiată, Rait, în veacurile 4 şi 5. Ei se nevoiau în post şi rugăciune, fiind exemple de trăire ascetică. Aceşti călugări s-au învrednicit, în urma nevoinţei lor duhovniceşti, de mari daruri de la Dumnezeu. Au părăsit toată grija lumească şi s-au lăsat cu totul în voia Proniei divine, practicând rugăciunea neîncetată. Ei îşi dedicau toată viaţa ascezei şi rugăciunii, neluând măsuri pentru a se apăra de incursiunile de pradă din partea barbarilor. Avem consemnate două atacuri sângeroase împotriva acestor monahii. Unul din partea unor barbari din Etiopia şi altul venit din partea beduinilor din Arabia. Aceste grupuri de barbari au prădat locurile unde vieţuiau monahii din Sinai şi Rait şi au ucis pe cei la care nu găseau nimic de luat. Prima năvălire a barbarilor a fost la începutul veacului 4 şi este consemnată de monahul Amonie în timpul păstoririi ca Arhiepiscop al Alexandriei a Sfântului Sfinţitului Mucenic Petru. Cea de a doua s-a întâmplat la începutul secolului 5, în vremea când Sfântul Ioan Gură de Aur era Arhiepiscop la Constantinopol, şi este descrisă de un necunoscut din preajma Sfântului Nil Sinaitul. Dintre toţi câţi au fost omorâţi în aceste incursiuni barbare, Biserica îi pomeneşte în mod deosebit pe 39 de pustnici din Sinai şi 38 de călugări din Mănăstirea Rait, pe care-i cinsteşte pentru moartea mucenicească, cruntă şi fără vină, dar şi pentru viaţa lor sfântă şi puterea lor de jertfă, pentru că nu i-au descoperit pe cei ce se ascunseseră. La întoarcerea barbarilor la locul unde veniseră cu corabia au constatat că aceasta s-a scufundat. Din această cauză i-au omorât pe toţi ce-i luaseră ca robi. În final, neînţelegându-se, s-au luptat între ei, ceea ce le-a adus moartea.
