Sf. Cuv. Atanasie Athonitul; Sf. Cuv. Lampadie

Sfântul Cuvios Atanasie  Athonitul († cca 1000) era originar din Trapezunt. El s-a născut pe la anul 930 și a primit la botez numele Avramie. Rămas orfan, a fost crescut de o rudă a mamei sale. A studiat la şcolile înalte din Constantinopol, care erau cele mai importante ale timpului său. Chiar dacă putea să urmeze o carieră importantă, a ales să părăsească Constantinopolul şi a mers la o mănăstire aşezată pe Muntele Chiminas, din Asia Mică. Această mănăstire avea ca egumen pe Sfântul Mihail Maleinul (12 iulie).

„Cuviosul egumen l-a întâmpinat pe Avramie cu părintească dragoste şi, în scurtă vreme, primindu-l în rândul monahilor, odată cu intrarea în viaţa cea nouă, i-a dat numele de Atanasie şi ascultarea de a copia cărţi pentru trebuinţa oamenilor. Întru toate supunându-se cu smerenie hotărârilor mai-marilor mănăstirii şi nesocotindu-şi voia sa, a fost numit de fraţii din acea obşte fiul ascultării. Temându-se de cinstirea ce i se dădea de către toţi şi dorind osteneli mai grele şi mai multă singurătate şi linişte, s-a dus la Muntele Athos, pe un pisc abrupt şi înalt, ce se înălţa din mare. Acolo s-a încredinţat, ca ucenic, unui bătrân pustnic, căruia i s-a supus cu toată râvna, străduindu-se cu multe nevoinţe duhovniceşti. Apoi, din dumnezeiască descoperire, s-a dus în părţile mai retrase ale muntelui şi, găsind un loc care-l odihnea mai mult, s-a hotărât să rămână acolo, socotind să înalţe în acel loc o biserică, în care să aducă laudă lui Dumnezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Sfântul a făcut apel la prietenul său din vremea studiilor, care ajunsese împărat, şi anume Nichifor Focas (963-969), mergând la el după ajutor. „Împăratul a zidit în locul arătat o biserică preafrumoasă în cinstea Maicii lui Dumnezeu, cu multe chilii şi case mari, pe care le-a ridicat din temelie, pentru sălăşluirea fraţilor. A zidit, apoi, şi o lavră, pentru mai mulţi nevoitori. Astfel, fericitul Atanasie, nepărăsindu-şi asprele nevoinţe, se lupta şi cu grelele osteneli ale zidirii, se silea să refacă bolta cea mare a bisericii şi la o mai bună înfăţişare să o aducă. Suindu-se pe scară, ca să încheie lucrul, s-a surpat bolta cu el, împreună cu alţi şase fraţi. Aşa s-a săvârşit Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul, luând de la Domnul plata, pentru ca nici moartea lui să nu fie fără de mucenicie” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).