Sf. Cuv. Dometie cel Milostiv de la Râmeţ şi mama sa, Sf. Cuv. Filotimia; Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia din Roma; Sf. Mc. Marius, soţia sa, Marta, şi fiii lor, Audifaciu şi Avacum

Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeţ (†1975) s-a născut la 13 octombrie 1924, în comuna Bălăneşti, judeţul Buzău. A primit la botez numele Stelian, fiind cel de-al patrulea copil din cei doisprezece ai familiei întemeiate de Ioan şi Filofteia Manolache.

„Toată familia Sfântului Dometie a avut dragoste faţă de slujirea lui Dumnezeu: fratele cel mare, Gheorghe, a ajuns cântăreţ bisericesc; fratele cel mic, Mihai, a devenit preot, iar Eugenia, sora părintelui, a îmbrăţişat viaţa monahală la Mănăstirea Râmeţ, primind numele Eudoxia. După trecerea la cele veşnice a tatălui său, mama Cuviosului s-a alăturat obştii de la Râmeţ, primind numele Filotimia. Sfântul Dometie şi-a arătat din pruncie dorinţa de a ajunge slujitor al lui Dumnezeu, dovedind încă de atunci o dragoste deosebită faţă de toţi oamenii aflaţi în suferinţă. În anul 1937 a finalizat cei şapte ani de studiu ai şcolii din comuna Târlele Filiului, judeţul Brăila. A urmat apoi cursurile Seminarului Teologic de la Buzău, pe care l-a absolvit, ca şef de promoţie, în anul 1945. În acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1949. Atât lucrarea de licenţă, cât şi cea de doctorat, la care a lucrat în perioada 1972-1975, au fost realizate sub coordonarea Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

A fost hirotonit de Episcopul Andrei Magieru ca diacon la Mănăstirea Hodoş-Bodrog la 6 august 1949, iar ca preot a doua zi, la Catedrala Episcopală din Arad. La 14 septembrie 1949, la Mănăstirea Pris­lop, a fost tuns în monahism de către Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop, avându-l ca naş pe Sfântul Cuvios Serafim de la Sâmbăta de Sus, și a primit numele de Dometie, în amintirea părintelui român athonit Dometie Trihenea. La călugăria lui a fost de faţă şi Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim.

În anul 1950 a fost numit stareţ al Mănăstirii Prislop, după arestarea Părintelui Arsenie. În 1952 a fost transferat ca stareţ la Mănăstirea Afteia-Cioara. De praznicul Adormirii Maicii Domnului, din acelaşi an, a fost înştiinţat de un credincios că este urmărit de autorităţile comuniste. După săvârșirea Sfintei Liturghii, a fugit în pădure. Cei care-l căutau să-l aresteze au trecut pe lângă el fără să-l găsească, în apropierea localităţii Vinerea. Şi-a găsit apoi scăpare la Mănăstirea Ciolanu. A fost rânduit director de studii şi profesor la şcolile monahale ale mănăstirilor Ciolanu, Răteşti şi Barbu, până în anul 1957, când a fost chemat ca slujitor la Catedrala Episcopală din Buzău.

„După patru ani, a cerut binecuvântarea Mitropolitului Nicolae Bălan pentru a înfiinţa o mănăstire de maici în Ardeal, dar ierarhul l-a sfătuit să reactiveze una dintre mănăstirile existente. După mai multe căutări, Cuviosul s-a hotărât să meargă împreună cu ucenicele sale la Mănăstirea Râmeţ. Acestea au rămas singure o vreme, întrucât Sfântul Dometie mai avea de îndeplinit unele responsabilităţi în Eparhia Buzăului, însă marele nevoitor ţinea legătura cu maicile prin corespondenţă, cercetându-le ori de câte ori avea posibilitatea. În anul 1958 a fost transferat la Mănăstirea Piatra Fântânele, din judeţul Bistriţa-Năsăud, apoi ca stareţ al Mănăstirii Dragomireşti, însă, la scurt timp, a fost trimis ca duhovnic la Mănăstirea Râmeţ” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie). Aici a rămas până la trecerea sa la Domnul, la 6 iulie 1975, îndrumând poporul dreptcredincios pe calea mântuirii.