Sf. Cuv. Matrona de la Hurezi; Sf. Mare Mc. Irina; Sf. Cuv. Mc. Efrem cel Nou

Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi (†1935) s-a născut la 2 august 1852, în Săliştea Sibiului, primind din botez numele Maria. Tatăl său, ajungând cu oile în Muntele Athos, „a ales să-şi vândă oile şi să se închinovieze la Sfânta Mănăstire Vatoped. Acolo a fost tuns călugăr cu numele Nicodim. După un răstimp de încercare duhovnicească, a fost hirotonit ieromonah în aceeaşi mănăstire. De atunci s-a nevoit în post şi rugăciune până la adânci bătrâneţi într-o colibă pustnicească a Schitului Sfântul Dimitrie”, după cum aflăm din Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, pe luna mai. Tot în paginile Sinaxarului este consemnat că mama Cuvioasei a sădit în inima ei „sămânţa dragostei de cele sfinte”.

Ea a mers „împreună cu mama ei la Mănăstirea Sărăcineşti, pentru spovedanie şi rugăciune, luminată fiind de harul Sfântului Duh, a rămas în acea mănăstire, unde a crescut şi a învăţat carte, fiind călugărită la vremea potrivită cu numele de Matrona”. Apoi a mers „la Mănăstirea Hurezi, intrând în ascultarea iscusitului duhovnic Orest, ucenicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, lucrător al rugăciunii isihaste”.

La vârsta de 71 de ani, 18 aprilie 1923, a fost aleasă stareţă a Mănăstirii Hurezi. A condus obştea acestei mănăstiri vreme de doi ani, apoi s-a retras din stăreţie. Sfânta s-a îmbolnăvit grav şi rugându-se Maicii Domnului în a 40-a zi de suferinţă i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu întrebând-o ce doreşte, iar ea i-a cerut să o ia că nu mai poate din cauza durerilor. După această vedenie minunată s-a vindecat de boala care-i aducea atâta suferinţă. Cu binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, a mai trăit câţiva ani, rugându-se zi şi noapte lui Dumnezeu, nelipsind de la sfintele slujbe, fiind tuturor de mare folos duhovnicesc. Prin descoperirea Maicii Domnului, a aflat timpul mutării sale din această lume trecătoare. Şi-a chemat ucenicele şi le-a anunţat că peste trei zile se va muta la Domnul. În a treia zi „s-a pregătit de cu noaptea, s-a îmbrăcat în hainele de călugărie, s-a întins în pat” şi, după ce ucenica sa a citit Acatistul Bunei Vestiri, a adormit cu pace în Domnul.