Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Mc. Neofit; Sf. Mc. Agnia din Roma

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580, într-o familie ilustră din Constantinopol. După absolvirea studiilor, urmează o carieră politică la Curtea imperială din Constantinopol. Când Heraclie devine împărat în anul 610 îl numeşte pe Sfântul Maxim la conducerea cancelariei imperiale. După trei ani, părăseşte această importantă poziţie socială şi devine călugăr la mănăstirea din Chrysopolis închinată Maicii Domnului, care se afla pe ţărmul asiatic al Bosforului, în faţa Constantinopolului. După 10 ani petrecuţi în isihie, Sfântul Maxim urmat de ucenicul său Anastasie s-au stabilit în Mănăstirea Sfântului Gheorghe din Cizic. În anul 626, în urma invaziei avarilor şi perşilor asupra Bizanţului, Sfântul Maxim este nevoit să se adăpostească în insula Creta. Aici începe lupta lui pentru apărarea dreptei credinţe în faţa ereticilor monofiziţi. Merge pentru o vreme în insula Cipru, iar de aici ajunge în nordul Africii, în Cartagina, unde în anul 632 îl cunoaşte pe Sfântul Sofronie. Împreună cu el aprofundează teologia ortodoxă şi se alătură lui în lupta împotriva monotelismului. Această erezie era rezultatul unui compromis între Bizanţ şi creştinii monofiziţi din imperiu. Sfântul Maxim a combătut public erezia monotelită, apărând dreapta credinţă. Împăratul Constans al II-lea dă un decret imperial (Typos), prin care interzice să se vorbească dacă în Hristos sunt una sau două lucrări și voințe. Sfântul Maxim a continuat să apere şi să vestească tuturor dreapta credinţă şi să vădească greşelile monotelismului. În anul 653, Sfântul Maxim a fost arestat și adus la Constantinopol, unde este condamnat şi exilat în anul 655 la Bizya din Tracia. O nouă audiere în același an la Bizya are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Pentru că nu a dorit să respecte decretul imperial, i s-au tăiat limba și mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul de credinţă, nici cu graiul, nici în scris. Este exilat în țara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, în îndepărtatul Caucaz, unde moare în anul 662, la vârsta de 82 de ani.