Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Mc. Calistrat şi Epiharia
Sfântul Antim s-a născut în Iviria (Georgia) pe la anul 1650, din părinţi dreptcredincioşi, Ioan şi Maria, primind la Botez numele Andrei. Crescut în duhul tradiţiei ortodoxe, tânărul Andrei a primit de la Dumnezeu darul picturii şi sculpturii bisericeşti. Odată, năvălind turcii pe meleagurile sale, a fost luat sclav şi dus la Constantinopol. Acolo a îndurat multe umilinţe şi amărăciuni, mai ales că era înconjurat numai de străini păgâni. După o vreme, Andrei a fost răscumpărat de creştini şi a slujit Domnului ani mulţi ca mirean pe lângă Patriarhia Ecumenică, desăvârşindu-şi priceperea artistică şi cunoaşterea limbilor greacă, turcă şi arabă. Pe la anul 1690, la recomandarea Patriarhului Ierusalimului, Dositei Notara, a venit în Ţara Românească la cererea Voievodului Constantin Brâncoveanu, pentru a ajuta la tipărirea cărţilor bisericeşti. Aşadar, activitatea sa în slujba Bisericii și-a desfășurat-o în Ţara Românească. La călugărie, Andrei a primit numele Antim. A fost egumen al Mănăstirii Snagov, Episcop de Râmnicu Vâlcea și Mitropolit al Ţării Românești. A fost un mare om de cultură: tipograf, sculptor, pictor teolog și autor al celebrelor Didahii (o colecție de predici folosite la marile sărbători de peste an). Începută în 1713, Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, construită în Bucureşti după planurile proprii, poartă cu adevărat pecetea sufletească a ctitorului ei. La insistențele Porții Otomane a fost exilat în anul 1716. De asemenea, a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică, fiind condamnat la închisoare pe viaţă la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Sinai. Şi-a dat viața ca un martir pentru credința creștină, fiind ucis de ostașii care îl escortau pe drumul exilului. Abia în 1966 Patriarhia Ecumenică a ridicat caterisirea nedreaptă ce era asupra Sfântului Antim, iar în anul 1992 a fost recunoscut în chip sobornicesc drept Sfânt Ierarh şi Sfinţit Mucenic.
