Sf. Mc. Agripina; Sf. Sfinţit Mc. Aristocle preotul

Sfânta Muceniţă Agripina (†253-260) s-a născut la Roma, unde a şi crescut. „Din tinereţe s-a închinat pe sine lui Dumnezeu, făcându-se bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc (2 Corinteni 2, 15), că, precum într-o grădină un trandafir cu bun miros împodobeşte toată grădina, tot aşa şi ea, prin chipul vieţii sale curate, desfăta inimile credincioşilor, stingând ispitele patimilor. Ea şi-a înfrumuseţat sufletul având feciorie curată, logodindu-se mireasă neprihănită lui Hristos şi a ales bucuria cea nepieritoare a rugăciunii şi desfătarea faptelor bune întru smerenie. Astfel, pe mulţi îndemnându-i să părăsească robia patimilor şi închinarea la idolii cei înşelători, fericita Agripina lumina cu glas blând cugetele altora, aducându-i la legea cea nouă a creştinilor şi la harul izbăvirii de păcate” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).

În anul 257, împăratul Valerian (253-260) a pornit o nouă prigoană împotriva creştinilor. Sfânta Agripina a fost prinsă şi supusă la grele cazne pentru credinţa în Hristos. „A fost bătută cu toiege, a fost întinsă şi prinsă cu legături, până la smulgerea oaselor din încheieturi şi, în acele chinuri cumplite, şi-a dat duhul său lui Dumnezeu”.

Trei creştine, Vasa, Paula şi Agatonica, au luat pe ascuns de la Roma trupul Sfintei Agripina şi l-au dus în Sicilia. Aici, prin rugăciunile ei s-au dăruit vindecări tuturor celor ce-i cereau ajutor cu credinţă.

Sfântul Sfinţit Mucenic Aristocle (†302) a fost preot în oraşul Tamasos din insula Cipru. În timpul persecuţiei împăratului Maximian (286-305), s-a ascuns într-o peşteră din munte. Aflând cum erau chinuiţi creştinii din oraşul Salamina, a părăsit peştera şi s-a dus în mijlocul celor persecutaţi. „Pe drum s-a oprit la Biserica Sfântul Apostol Barnaba. De aici a plecat din nou la drum însoţit de doi creştini, Dimitrian diaconul şi Atanasie anagnostul, care doreau şi ei să se afle în mijlocul celor ce pătimeau pentru Domnul nostru Iisus Hristos. Fiind închişi împreună cu episcopul lor, Sfântul Filonid (17 iunie), într-o dimineaţă, când aceştia tocmai îşi săvârşiseră rugăciunile, nişte ostaşi au intrat în temniţă şi i-au târât afară pe Sfinţii Mucenici, omorându-i cu săbiile pentru credinţa în Hristos. Toţi trei au primit moarte muceniceaşcă pentru mărturisirea credinţei în Iisus Hristos” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).