Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Sfinţit Mc. Atinoghen cu cei 10 ucenici ai lui; Sf. Mc. Iulia

Sf. Sfinţit Mc. Atinoghen cu cei 10 ucenici ai lui; Sf. Mc. Iulia

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 16 Iulie 2026

Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen (†311) era din Sevastia Capadociei. El a fost contemporan cu domnia împăratului Diocleţian (284-305). Sfântul Atinoghen a fost sfinţit episcop în Pidahtoea din Armenia. Aici a ridicat o mănăstire. De la  Sfântul Vasile cel Mare ştim că Sfântul Atinoghen este autorul imnului Lumină lină. Dregătorul Filomarh al Sevastei l-a arestat pentru propovăduirea Evangheliei. Alături de el au fost arestaţi şi cei 10 ucenici ai săi: Righin, Maxim, Patrofil, Amon, Teofrast, Cleonic, Petru, Isihie şi alţi doi, ale căror nume nu s-au păstrat. Ei au răbdat multe chinuri pentru credinţa în Hristos, rămânând până la capăt creştini. După ce ucenicii săi au fost martirizaţi „cu sabia de păgâni”, Sfântul Atinoghen a cerut dregătorului să primească mucenicia în mănăstirea sa. Dregătorul i-a îndeplinit cererea. Ajunşi la mănăstire, Sfântul s-a rugat şi apoi şi-a plecat capul şi a fost martirizat prin tăierea capului. Moaştele Sfântului au fost duse în Armenia de Sfântul Grigorie Luminătorul.

Sfânta Muceniţă Iulia (sec. VII) s-a născut în Cartagina, într-o familie creştină. În copilărie a fost luată de perşi şi dusă ca sclavă în Siria. Ea şi-a păstrat credinţa creştină ţinând posturile şi rugându-se mult lui Dumnezeu. Stăpânul ei a încercat să o atragă la păgânism, dar ea a refuzat, rămânând creştină. Stăpânul său a plecat cu marfă în Galia şi a luat-o şi pe ea în această călătorie. Pe drum, corabia în care călătoreau s-a oprit în insula Corsica. Aici stăpânul ei a decis să participe la o sărbătoare păgână. Sfânta Iulia a rămas pe corabie. „Corsicanii l-au îmbătat cu vin pe negustor şi pe însoţitorii săi şi, după ce au căzut într-un somn adânc, au luat-o pe Iulia de pe corabie. Sfânta Iulia nu s-a temut să spună că este creştină, iar păgânii sălbatici au ridicat-o pe o cruce şi aşa a primit cununa muceniciei. Un înger al Domnului le-a descoperit unor călugări de pe insulă martiriul Sfintei Muceniţe Iulia, iar aceştia au luat trupul ei şi l-au îngropat în biserica mănăstirii lor. În jurul anului 763, moaştele Sfintei Muceniţe Iulia au fost mutate la o mănăstire de maici din oraşul Brescia” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).