Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Sfinţit Mc. Clement, Episcopul Ancirei; Sf. Mc. Agatanghel; Sf. Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic

Sf. Sfinţit Mc. Clement, Episcopul Ancirei; Sf. Mc. Agatanghel; Sf. Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 23 Ianuarie 2024

Sfântul Clement era din Ancira Galatiei şi s-a născut către anul 280 din tată păgân şi din mamă creştină, pe care o chema Sofia. A intrat în mănăstire la vârsta de 12 ani, iar pentru viaţa sa înţeleaptă şi pentru virtuţile sale a fost hirotonit arhiereu la 20 de ani. S-a nevoit în propovăduirea dreptei credinţe pe timpul lui Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), ambii prigonitori cumpliţi ai creştinilor. 

Sfântul Agatanghel era roman de neam şi a fost botezat de însuşi Sfântul Clement pe când acesta se afla la Roma. Deci, fiind ei prinşi de păgâni, au fost întemniţaţi şi trimişi apoi la locurile lor natale pentru a fi judecaţi. Însă, Agatanghel s-a ascuns în corabia care-l ducea pe Clement, fiindcă nu voia să se despartă de dânsul, şi astfel amândoi au ajuns la Ancira. Au fost daţi în seama guvernatorului Luchie, ca împreună cu alţi mărturisitori ai Domnului 
Iisus Hristos să fie osândiţi. 

Deci, au fost judecaţi, şi pentru că L-au mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos, au fost cumplit chinuiţi. Au fost bătuţi cu toiege, spânzuraţi, arşi pe coaste, băgaţi pentru mai multe zile în gropi cu var, întinşi pe paturi din fier înroşite în foc, aruncaţi în cuptoare încinse, azvârliţi peste ţepuşe ascuţite, dar pe toate le-au răbdat cu credinţă şi multă răbdare. Nevrând ei să se lepede de credinţa creştină, dregătorul a poruncit să li se taie capetele şi aşa au primit cununa muceniciei. 

Citeşte mai multe despre:   martiriu