Sf. Sfinţit Mc. Haralambie; Sf. Mc. Valentina

Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie (^202) era din oraşul Magnezia şi a suferit moarte martirică la venerabila vârstă de 113 ani. Părinţii l-au crescut în credinţa în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi au plămădit în inima lui conştiinţa mărturisirii până la martiraj. Tânărul Haralambie era un exemplu pentru ceilalţi, închinându-şi întreaga viaţă slujirii lui Hristos. Creştinii, văzând râvna lui în mărturisirea credinţei, l-au îndemnat să devină preot, lucru care s-a întâmplat undeva către anul 130. Sfântul era preţuit de toţi pentru viaţa lui curată şi pentru predicile sale. El era o flacără de lumină pentru creştinii din epoca sa şi un model de urmare a Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul Haralambie a fost ales Episcop al Magneziei şi, în această calitate, va fi chemat la judecată în timpul persecuţiei împăratului roman Septimiu Sever (193-211). Proconsulul Lucian, trimis de împărat să împlinească politica anticreştină a acestuia, aflând că Sfântul Haralambie i-a convertit la creştinism pe mulţi păgâni din Magnezia, a ordonat arestarea lui. În timpul procesului intentat bătrânului episcop, văzând că nu poate fi determinat să apostazieze şi să jertfească idolilor, Lucian dă ordin să fie torturat, neţinând seama de vârsta lui înaintată. Sfântul suportă cu multă putere toate supliciile la care este supus, lucru ce îi determină pe unii dintre cei care participau la martirajul său să se convertească la creştinism. În timpul acestor chinuri ale Sfântului se întâmplă mai multe minuni, ceea ce îl determină pe proconsul să se convertească la creştinism. Împăratul, care se găsea în Antiohia, aflând de cele întâm­plate în Magnezia, a ordonat aducerea Sfântului Haralambie îna­intea sa. Ajuns acolo, Sfântul este supus din nou la chinuri şi cu puterea lui duhovnicească trece în chip minunat prin toate acestea. Împăratul Septimiu Sever, văzând minunile petrecute şi numărul mare al celor care s-au convertit la creştinism, la îndemnul prefectului Crispus al Antiohiei, ordonă decapitarea Sfântului Haralambie. Acest lucru nu se mai întâmplă, pentru că martirul lui Hristos, Haralambie, moare îna­inte de a fi împlinită sentinţa. Fiica împăratului, Galina, care se convertise la creștinism, a fost cea care a îngropat trupul Sfântului Haralambie.