Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, Episcopul Sevastiei; Sf. Teodora Împărăteasa

Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei († 316), a suferit mucenicie pentru Hristos în timpul împăratului Liciniu (308- 324). Sfântul Vlasie era din Sevastia Capadociei. Datorită vieţii sale creştine şi a faptelor bune pe care le săvârşea a fost ales episcop al cetăţii. În această calitate conduce bine eparhia, cu înţelepciune şi bunătate. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti. Sfântul ierarh se retrăgea în una din peşterile muntelui Argheos pentru rugăciune şi asceză. Aici a îmblânzit fiarele sălbatice şi trăia în armonie cu ele. Taina vieţii lui ascetice a fost descoperită de nişte vânători care l-au denunţat conducătorului Sevas­tia, Agricola, care a ordonat ca toţi creştinii să fie prinşi şi judecaţi pentru credinţa lor. Sfântul Vlasie este prins şi adus înaintea dregătorului Agricola şi, mărturisind credinţa în Hristos, a fost bătut şi aruncat în temniţă. Aici erau şapte femei creştine şi doi copii care, văzându-l pe Sfântul Vlasie plin de sânge în urma bătăilor la care fusese supus, L-au slăvit pe Hristos pentru curajul mărturisirii ierarhului Sevastiei. Constatând că nu poate să-i determine prin tortură să părăsească credinţa creştină, Agricola a poruncit să fie decapitaţi. Aşa au primit cununa muceniciei Sfântul Vlasie, cele șapte femei şi cei doi copii.

Tot astăzi o pomenim şi pe Sfânta Teodora Împărăteasa, care a fost soţia împăratului bizantin Teofil (829-842). Ea era de loc din Paflagonia (Asia Mică), dintr-o familie evlavioasă din administraţia bizantină, cinstitori ai sfintelor icoane. Ajunsă împărăteasă a Bizanţului, Sfânta Teodora a cinstit în ascuns sfintele icoane, pentru că soţul său, împăratul Teofil, a continuat politica iconoclastă a tatălui său, împăratul Mihail al II-lea (820-829). După moartea soţului ei, între anii 842 și 856 a fost regenta fiului său minor, Mihail al III-lea, împărat al Bizanţului în anii 856-867. În această calitate a susţinut organizarea sinodului local de la Constantinopol din anul 843, care a declarat valabile toate hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice, a restabilit cinstirea sfintelor icoane şi i-a anatemizat pe toţi iconoclaştii şi pe toţi ereticii. Întrucât hotărârea aceasta a fost luată în ajunul primei duminici din Postul Mare, duminica aceea a fost numită Duminica Ortodoxiei, zi în care Biserica serbează dreapta credinţă şi biruinţa asupra tuturor ereziilor. La 11 martie 843 a fost sărbătorită pentru prima dată Duminica Ortodoxiei. Din cauza luptelor politice din Bizanţ, Sfânta Teodora se retrage la Mănăstirea Gastria, unde rămâne până la sfârşitul vieţii.