Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evdochia; Sfânta Cuvioasă Domnina
Sfânta Evdochia era samarineancă, din cetatea Heliopolis din Fenicia, născută în vremea împăratului Traian (98-117), din părinţi necredincioşi şi închinători la idoli. Fiind ea foarte frumoasă, îşi petrecea viaţa în desfrânare, strângând multe avuţii, încât i se dusese vestea şi în alte ţări. A crezut în Hristos mai târziu, prin lucrarea unui pustnic Gherman, care, luându-şi sălaş lângă locuinţa Evdochiei, se ruga neîncetat, astfel încât se întâmpla ca din odaia lui să se audă frumoasele cântări, citiri şi rugăciuni ziditoare de suflet. Şi s-a cutremurat sufletul Evdochiei, mai ales atunci când a auzit cuvintele Vai vouă, bogaţilor! (Luca 6, 24). Drept aceea, luminându-se la cuget, a luat hotărârea de a-şi schimba modul de a vieţui, de a fi şi de a făptui, rugându-l pe Sfântul Gherman s-o înveţe calea mântuirii. Şi aşa, învăţând Evdochia dreapta credinţă de la Sfântul Gherman, a primit Sfântul Botez în numele Preasfintei Treimi de la episcopul Teodot, apoi şi-a dăruit toată averea săracilor. Aflându-se în popor că a devenit creştină, a fost prinsă şi supusă la chinuri de dregătorul din Heliopolis, Diogen. În timpul dregătorului Vichentie, Sfintei Evdochia i s-a tăiat capul, primind astfel fericita cununa muceniciei. Tot astăzi facem pomenirea Sfintei Domnina cea din Cir (secolul 5 d.Hr.). Aceasta s-a născut din părinţi binecredincioşi şi bogaţi. Din tinereţe s-a dăruit lui Dumnezeu şi vieţuia în pustnicie şi în celelalte grele pătimiri ale trupului. Făcându-şi o colibă lângă grădina mamei sale, vieţuia acolo, cu lacrimi neîncetate. Nu mânca altceva decât linte înmuiată în apă. Sfânta Domnina şi-a învelit tot trupul cu o broboadă, inclusiv faţa sa, astfel încât n-a văzut faţa cuiva, nici altul faţa ei. Vorbea încet, cu meşteşug, dând sfaturi înţelepte celor care o întrebau spre folos. Astfel vieţuind şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului.