Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Cuvios Teodor cel Sfinţit; Sfântul Mucenic Nicolae din Meţovo; Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei
Sfântul Teodor a fost ucenicul marelui Pahomie, apoi stareţ la mănăstirile din Tabena Egiptului. S-a născut în Tebaida de Sus din părinţi creştini şi pe când avea 14 ani s-a dus, cu binecuvântarea mamei sale, la o mănăstire de monahi, unde a vieţuit mai mult timp. Auzind Teodor de cuviosul Pahomie şi de sfinţenia vieţii lui, l-a căutat şi s-a învrednicit a fi numărat printre ucenicii aceluia. La vârsta de 25 de ani, fericitul Teodor a fost ales de dascălul său ca însoţitor ori de câte ori cerceta mănăstirile puse sub povăţuirea sa. La 30 de ani a fost sfinţit preot, de unde şi numirea sa de Teodor cel Sfinţit, adică Teodor preotul. La puţină vreme după moartea lui Pahomie, fiind dezbinări şi neînţelegeri între mănăstirile pahomiene, Teodor a fost ales să păstorească în toate aceste mănăstiri, reuşind să aducă pacea şi dragostea frăţească în marea familie a fraţilor săi. Sub cârmuirea sa, aceste mănăstiri au ajuns la atâta strălucire, încât pretutindeni ajunsese vestea despre viaţa curată a călugărilor de acolo. În anul 367, Sfântul Cuvios Teodor a trecut la Domnul.
