Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfântul Mucenic Ermie, Eusebiu şi Haralambie (Dezlegare la peşte)
Sfântul Mucenic Eremie era un ostaş creştin, mare la stat şi cărunt de bătrâneţe, care a trăit în Comane, în zilele împăratului Antonin Piul (138-161). Find prins pentru că Îl mărturisea pe Hristos, a fost dus înaintea dregătorului Sebastian pentru a fi judecat. Din ordinul dregătorului, mai întâi i-au zdrobit faţa, i-au despuiat obrajii şi i-au dezrădăcinat dinţii, apoi l-au aruncat într-un cuptor încins, dar ieşind de acolo nevătămat, i-au dat să bea otravă. Sfântul Ermie a rămas nevătămat şi văzând aceasta mulţi păgâni au crezut în Mântuitorul Iisus Hristos, lor li s-au tăiat capetele. Iar pe sfânt, după ce i-au scos ochii, l-au spânzurat trei zile cu capul în jos. Apoi, văzând că nu moare, i-au tăiat capul, şi aşa a trecut la Domnul.