Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului amintește de aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, de către părinţii săi, Ioachim şi Ana. Sfânta Ana nu putea să nască
Sfinţii 20.000 de Mucenici din Nicomidia
După ce împăratul Maximian (304-311) i-a biruit pe etiopieni, a vrut să aducă jertfe de biruinţă idolilor. De aceea, pretutindeni a trimis scrisori ca toţi locuitorii imperiului să vină în Nicomidia şi să se închine zeilor acolo. Astfel, în cetatea Nicomidiei s-au adunat nenumăraţi oameni, iar printre cei aduşi cu forţa de soldaţi se aflau şi numeroşi creştini, care, aflând că în biserica cetăţii Sfântul Antim, Episcopul Nicomidiei, săvârşea Sfânta Liturghie cu prilejul Naşterii Domnului, au mers în număr mare să se roage în sfântul lăcaş de cult. Împăratul Maximian, auzind aceasta, a poruncit ca în jurul bisericii să fie puse lemne uscate şi să-i ardă pe creştini de vii. Atunci, Sfântul Antim s-a grăbit să-i boteze pe catehumeni şi i-a împărtăşit pe toţi credincioşii cu Dumnezeieştile şi Preacuratele Taine. Şi aşa, aprinzându-se lemnele, toţi creştinii dinăuntru au ars ca nişte făclii vii. Iar pe uliţele cetăţii, ostaşii tăiau cu săbiile pe cei ce mărturiseau credinţa în Hristos Iisus Domnul. Şi au pierit atunci 20.000 de Mucenici. Prin harul lui Dumnezeu, Sfântul Antim a scăpat nevătămat şi a fost de mult folos şi altora care doreau să îmbrăţişeze religia creştină. El a adus, prin Botez, pe mulţi la Hristos şi după ce a fost chinuit mult s-a mutat la Domnul, dobândind Împărăţia cerurilor.