Aceşti 10 sfinţi au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253). Nu erau toţi din acelaşi loc, ci din mai multe părţi ale
Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru; Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia (Dezlegare la peşte)
Sfântul Iason era din Tars, cetatea de naştere a Sfântului Apostol Pavel, iar Sfântul Sosipatru era din Ahaia Greciei. Ambii erau rude cu marele Apostol Pavel şi ucenici ai săi, precum însuşi o spunea (Romani 16, 21). Iason a fost pus episcop al cetăţii sale, în Tarsul Ciliciei, iar Sosipatru a luat ocârmuirea Bisericii din Iconia. Au mers împreună la propovăduire şi, ajungând în insula Cherchira, au zidit acolo o biserică frumoasă, pe care au pus-o sub ocrotirea spirituală a Sfântului Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic. Acolo slujeau lui Dumnezeu, aducând pe mulţi la credinţa creştină. Deci, au fost pârâţi lui Herculin, conducătorul acelei insule, care i-a întemniţat. Cât au stat închişi, Iason şi Sosipatru i-au adus la Hristos pe cei care erau închişi împreună cu ei. Când a venit alt dregător în Cherchira, acela a poruncit ca cei doi sfinţi să fie chinuiţi, dar rămânând ei nevătămaţi, toţi s-au înspăimântat şi împreună cu dregătorul au crezut în Iisus Hristos.
După ce au fost eliberaţi, i-au botezat în numele Sfintei Treimi pe toţi, iar dregătorului i-au pus numele Sebastian. Ajungând la bătrâneţe, Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru s-au mutat în pace la Domnul, la 28 aprilie.