Aceşti 10 sfinţi au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253). Nu erau toţi din acelaşi loc, ci din mai multe părţi ale
Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru
Aceşti sfinţi mucenici au fost fraţi după trup, de meserie sculptori în piatră. Sub îndrumarea lui Proclu şi a lui Maxim au învăţat meşteşugul, dar şi vieţuirea creştinească. Au fost trimişi de dregătorul Iliricului să meargă într-o altă ţară, unde să zidească o capişte păgână din piatră. Și lucrând la zidire, dădeau săracilor tot ce primeau în schimb ca răsplată şi Îl propovăduiau pe Hristos. Ei stăruiau în postiri şi rugăciuni; au adus chiar un slujitor idolesc la credinţa creştină, după ce i-au vindecat copilul căruia îi intrase o bucată de piatră în ochi. După ce au terminat de zidit un templu păgân, Flor şi Lavru, având ajutător la lucru pe îngerul lui Dumnezeu, l-au sfinţit creştineşte, ca să nu fie locuinţă a idolilor. Împreună cu 300 de fraţi, au făcut acolo rugăciune noaptea. Pentru aceasta, dregătorul a poruncit ca toţi să fie prinşi, iar pe Flor şi Lavru i-a trimis la dregătorul Licheon al Iliricului, care i-a ucis, aruncându-i într-o groapă adâncă și acoperindu-i cu pământ.