Vindecarea sufletelor de copii

Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” este un mic oraș în marele oraș al Capitalei. Te poți plimba la nesfârșit pe aleile sale, într-o pace dumnezeiască. Sunt aici 16 secții de psihiatrie pentru adulți și una pentru copii, plus Secția Clinică de Neurologie Pediatrică, Stațio­nar de zi pentru toxicomanie și Staționar de zi psihiatrie, plus clădirile administrative, laborator și altele. Complexul, care arată nu foarte diferit de ceea ce azi numim resort de vacanță, cu spații largi între clădiri, parcuri, locuri de joacă și aparate de gimnastică în aer liber, și-a sărbătorit anul trecut centenarul.

Legea privind clădirea unui ospiciu de alie­nați lângă București, la propunerea profesorului dr. Alexandru Obregia și a primului-ministru Gheorghe Grigore Cantacuzino, datează încă din 1906, numai că insuficiența fondurilor necesare și apoi izbucnirea Primului Război Mondial au întârziat inaugurarea până în 1923.

În decursul existenței sale, a avut mai multe nume: „Institutul de Boli Mentale, Nervoase și Endocrinologice”, „Spitalul unificat nr. 9”, „Dr. Gheorghe Marinescu”, iar din 1998 poartă numele actual. La rândul lor, clădirile au avut des­tinații diferite: una a fost maternitate, de pildă, iar alta grădiniță.

Este cel mai mare spital de psihiatrie din țară și din sud-estul Europei și a fost cel mai mare dintre toate spitalele României. Are 1.229 de paturi și domeniul ocupă 120 de hectare. Peste 60.000 de pacienți sunt tratați anual în această instituție medicală!

Alexandru Obregia (1860-1937) a fost un celebru medic psihiatru și profesor universitar, titularul Catedrei de Psihiatrie și Clinica bolilor mintale din cadrul Facultății de Medicină din București între 1910 şi 1924. Și-a susținut teza de doctorat la numai 28 de ani. În 1908 a introdus, teoretic și practic, în premieră mondială, puncția suboccipitală.

„Eu mă internez luni, veniți și voi!”

Am venit aici ca să prefațăm un proiect minunat, despre care am stat de vorbă cu conf. dr. Florina Rad, șefa Secţiei de Psihiatrie Pediatrică, și cu Monica Althamer, director de programe în cadrul Fundației „Metropolis”, care va construi un nou și modern corp de clădire pentru cei mai tineri dintre pacienți. Fundația, care desfășoară bine cunoscutul program „Spitale publice din bani privați”, fusese solicitată de către Admi­nistrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București (ASSMB) pentru renovarea pavilionului 5B, unul dintre cele două ale secției. După ce au vizitat locul, oamenii de la Fundația „Metropolis” au ajuns la concluzia că ar fi un demers insuficient și incomplet, având în vedere vârsta și structura clădirii (saloanele nu au toate baie proprie, grupurile sanitare sunt gândite în 1926 etc.), așa încât au decis că e mai bine să construiască o clădire nouă, ultramodernă, S+P+4, în total 4.900 de metri pătrați, cu toate facilitățile mileniului 3, pe terenul aflat în vecinătate. Va avea ieșire spre str. Emil Racoviță, pentru un acces cât mai ușor, că altfel nu e de mirare să te pierzi prin curtea spitalului.

Nu mai puțin de 5.000 de copii și adolescenți au nevoie anual de internare, iar spațiul actual a devenit insuficient și nu mai asigură condiții optime de îngrijire și tratament. „Împreună, construim mai mult decât o clinică. Construim speranță, vindecare și un viitor mai bun pentru sănătatea mintală a copiilor noștri!”, se spune în mesajul campaniei „Împreună strigăm AJUTOR!”

În cele două clădiri existente ale Secției de Psihiatrie Pediatrică sunt 62 de paturi, 9 medici, 25 de asistente medicale, plus personalul auxiliar: infirmiere, îngrijitoare etc. și se internează cam 20 de copii pe zi.

În zonă se află și un „Parc senzorial”, primul din România, incluzând aparate menite să stimuleze olfactiv, vizual, auditiv (prin instrumente de percuţie), tactil (o alee care include diverse texturi şi pe care copiii vor putea să se plimbe desculţi) sau kinestezic (hamace şi leagăne speciale, pentru a dezvolta echilibrul).

Tinerii pacienți au între ei relații de tot felul, ca și dincolo de spațiul spitalului: unii nu prea se suportă, dar destui se împrietenesc și, la o eventuală revenire, se cheamă unii pe alții: „Eu mă internez luni, veniți și voi!” Pentru unii, e „cool” să te internezi la psihiatrie! Mai depinde însă și de medicul de la camera de gardă...

Apropo de internări, sigur că se-ntâmplă ca minorul să nu vrea, chiar dacă familia consideră că trebuie. În asemenea situații, ceea ce contează este puterea de convingere a personalului medical.

Pentru a nu rămâne pe loc

La 101 ani de existență a spitalului a avut loc la Palatul Parlamentului Conferința Națională „Zilele Medicale și Științifice ale Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Al. Obregia”, eveniment de tradiție pentru comunitatea medicală.

Cu această ocazie, Bianca Simionescu Râmniceanu, consilieră la Cabinetul Directorului General al ASSMB, a declarat: „O inițiativă care îmi este foarte dragă este campania inițiată în parteneriat de ASSMB și Fundația Filantropică Metropolis, care urmărește obținerea de fonduri pentru construcția unei clinici de pediatrie psihiatrică”.

„Procedura noastră implică în primul rând să vedem locul și să constatăm dacă există o estimare de cost”, ne spune Monica Althamer. La a doua vizită, au venit și specialiștii în construcții ai fundației, care au spus că ar fi prea complicat și, „pentru că era un spațiu liber și terenul permite, s-a luat decizia să fie construcție nouă, una cum din păcate nu mai există în acest moment în România, un centru de referință care să permită medicilor tot ceea ce și-ar dori să facă”.

Este cel mai mare proiect al Fundației „Metropolis”, primul de construcție nouă, după ce cele anterioare au fost de renovare a unor spații existente. Estimarea de buget este de 5,5 milioane de euro (fără mobilier), care urmează să fie obținuți prin strângere de fonduri. Având în vedere precedentele, e sigur că vor reuși! „Este ceea ce facem de câțiva ani, construim cu ajutorul donatorilor, și vrem să predăm clădirea la cheie, cu tot ce are nevoie, adică să amenajăm și cabinetele, și saloanele”. Directoarea de programe de la „Metropolis” subliniază miza: spre deosebire de celelalte domenii medicale, pentru pacienții din psihiatrie nu există alternativa unor internări private, nici a mersului în străinătate - e practic imposibil să faci psihoterapie în altă limbă decât cea maternă. „Multă lume vorbește astăzi engleză, dar e greu să creezi astfel o legătură terapeutică.” Șefa Secţiei de Psihiatrie Pediatrică de la „Obregia” o completează: „În plus, e vorba despre culturi diferite, despre multe referințe culturale care nu sunt comune”. O miză suplimentară este grupa de vârstă de până în 5 ani, pentru care viitoarea clădire va avea inclusiv o... biberonerie!

După încheierea proiectării și a formalităților, e de sperat că lucrul propriu-zis va începe prin luna septembrie.

 L-am întrebat pe Codin Maticiuc, inițiatorul programului „Spitale publice din bani privați”, cât de greu va fi, iar el ne-a răspuns: „25 de spi­ta­le din 18 orașe, 3,5 milioane de euro - asta înseamnă, în cifre la zi, «Spitale publice din bani pri­vați». Suntem mândri, dar până acum doar am renovat și am utilat. E prima oară când ne aventurăm să construim de la zero un corp de spital. O secție de psihiatrie pediatrică în curte la «Obregia» va fi nava-amiral a activității de caritate a Fundației Metropolis. Așa cum la început am pornit cu un strop de nebunie, pentru că nu aveam bani să renovez la Fundeni Secția de oncologie pediatrică, dar am reușit, așa și acum: e prima oară în ultimii trei ani când nu știu cum o să ies la lumină: nu avem fondurile, dar sperăm să le strângem. Cred că aveam nevoie de o provocare, căci altfel am fi rămas pe loc!”

Pereții au povești

„E un uriaș pas înainte!”, spune Florina Rad. „Proiectul este gândit foarte frumos și respectă toate normele actuale. Parterul va fi dedicat evaluărilor inițiale, birourilor și unui compartiment pentru consumatorii de substanțe - practic o secție, pentru că va avea toate facilitățile necesare și va fi mult mai bine securizat. O să avem un etaj pentru copiii de vârstă mică și unul pentru cei de peste 10 ani. Saloanele vor fi cu două paturi și cu baie proprie. Vor fi săli de terapie amenajate pentru fiecare categorie de vârstă. În psihiatrie nu ai nevoie de foarte multă aparatură sofisticată, dar ai nevoie de spațiu! Aici vom avea cabinete pentru toate activitățile, inclusiv terapie ocupațională, săli de joacă, sală de lectură, bibliotecă, dar și facilități pentru medicii rezidenți și pentru studenți, pentru că suntem și clinică universitară. O noutate absolută pentru Europa de Sud-Est este că vom avea un compartiment special dedicat pacienților consumatori de substanțe, care va avea 9 paturi - în prezent, ei se internează la un loc cu ceilalți. Sigur că ne străduim să-i punem în saloane separate, dar putem risca să avem un pacient cu depresie lângă unul cu o problemă de comportament”.

O problemă, până acum, este și faptul că „pereții au povești”, spune Monica Althamer. „Primul lucru pe care l-am făcut a fost să citim și să fotografiem mesajele dramatice, de genul «Vreau să mor!», «Vreau să plec de aici!» sau «Mama m-a închis aici!» În alte țări, pereții sunt zugrăviți de la început cu mesaje pozitive: «Viața ta merită!», «Tu contezi!» Dar dacă simt totuși nevoia să se exprime, ne-am gândit să facem în saloane table pe care să poată scrie, dar să se și poată șterge după aceea, pentru ca noii veniți să nu găsească texte descurajante. Eu lucrez de mult timp cu pacienți de oncologie, unde moartea lucrează într-un mod greu de suportat și de explicat, și am avut un șoc citind statisticile, devastatoare, din care reiese că la adolescenți și la tineri a doua cauză de mortalitate este suicidul. Moartea nu vine doar prin afecțiuni grave, ci în primul rând prin accidente și violență, apoi prin sinucidere. E dramatic să te trezești cu o boală incurabilă și să te lupți pentru viața ta, dar mie mi se pare - probabil contează și formarea mea teologică - că e și mai trist să pleci printr-o alegere... În psihiatrie cred că medicii pot să facă mai ușor minunile de care avem cu toții nevoie”. Teologică, da, căci în afară de Lingvistică, Monica Althamer a absolvit și Teologia, după care s-a decis să încerce să ajute cât mai mult pacienții. De altfel, a fost de două ori secretar de stat în Ministerul Sănătății.

Unu din șase copii are o problemă

Apropo de statistici, completează Florina Rad, Centrul de control al bolilor din SUA a constatat că unu din şase copii are o tulburare mintală, care de multe ori nu este așa de vizibilă ca o afecțiune fizică. Azi se diagnostichează la vârste tot mai fragede depresii și comportamente autovătămătoare. Din cauza stigmatului societății, de multe ori copiii își conving părinții să nu-i aducă la spital: „Acum secția e plină de ado­lescenți. De aceea, facem tot felul de cursuri care să ne ajute să abordăm cât mai bine patologia aceasta care ne copleșește”.

Esențial este faptul că adolescenții, copiii și tinerii au nevoie în primul rând să fie ascultați, iar părinții, deseori, nu prea au timp s-o facă. „E necesară o abordare sistemică, la care să participe și medicii, dar și părinții, familia, societatea. Nu vorbim doar de pastile!”, spune la rândul ei directoarea de programe de la „Metropolis”. La „Obregia”, din fericire, există specialiști foarte buni - mai rămân de îmbunătățit condițiile.

Ca și la Voila, despre care Ziarul Lumina a scris de curând, pacienții Secției de Psihiatrie Pediatrică sunt de toate vârstele, până la 18 ani. Cei foarte mici au în general probleme de neurodezvoltare, precum autismul, care pot acum să fie diagnosticate cu metode specializate, aplicabile de la 1 an, cu scoruri şi cu monitorizare în timp, ne explică Florina Rad.

Alte tulburări frecvente, la diferite vârste, sunt ADHD, anxietate, iar după vârsta de 10 ani predomină patologia afectivă și cea comportamentală, implicând depresii și/sau consumul de substanțe interzise - încă de la 12 ani... Cele mai severe sunt tulburările psihotice, precum schizofrenia sau tulburarea bipolară.

Vestea bună este însă că marea majoritate a internărilor sunt mai scurte decât v-ați putea aștepta: de regulă 7, 14, eventual 21 de zile, până când se constată clinic că pacientul este suficient de stabil încât să fie externat într-o oarecare siguranță. Important este, desigur, și ce se întâmplă după spitalizare: legătura cu un psihoterapeut, un medic dintr-un ambulatoriu de specialitate, reevaluări lunare etc.

Despre medicație, șefa Secţiei de Psihiatrie Pediatrică ne-a explicat: „Tratamentul farmacologic are un rol foarte important în anumite tulburări severe, cu rol de reglare biologică, dar ghidurile internaționale de profil recomandă psihoterapia în prima linie”.

Biserica, de strajă la intrare

Chiar la intrarea în Spitalul Obregia veghează biserica având hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”. Am stat de vorbă cu părintele Florin Ciprian Petre, care ne-a spus că lăcașul de cult a fost ridicat de predecesorul lui, pr. Radu Ilaş, fiind sfințit în 2008. Este dedicat întregii comunități a spitalului: pacienți, aparținători și personalul unității medicale, deopotrivă. Credincioși din toate cele trei categorii vin și la slujbe, și pentru a sta de vorbă cu preotul pe diferite probleme. În plus, există solicitări pentru a se face sfeștanii în mai multe secții: „Oamenii au nevoie să-l vadă pe preot, care, vizitându-i, le poate aduce un zâmbet, un cuvânt de alinare sau unul de întărire. El trebuie să-L facă prezent pe Hristos!”

L-am întrebat cum a ajuns aici. După un masterat la Strasbourg pe relația corp-suflet la Sfântul Grigorie Palama, pr. Florin Ciprian Petre a susținut în 2019 o teză de doctorat întemeiată pe gândirea Sfântului Ioan Casian legată de „lupta cu gândurile”, iar în 2023 s-a înscris și la un masterat de bioetică. Documentându-se și, pe de altă parte, văzând ce se-ntâmplă în societatea românească și în lume, a decis să se îndrepte spre psihiatrie, „un domeniu foarte important, dar care nu prea se vede. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, la ora actuală depresia este cauza numărul doi în crearea de dizabilități”. Opțiunea pentru „Obregia” a venit așadar în mod firesc. Aici, părintele a fost întâmpinat cu căldură de conducerea spitalului, în frunte cu managerul acestuia, dr. Andrian Țîbîrnă, toți înțelegând profund rolul preotului în spital.

Părintele ne-a amintit că etimologia cuvântului psihiatrie vine de la „suflet” (ψυχή) și „vindecare” (ιατρεία). De aceea, soluția medicală și cea duhovnicească pot și trebuie să fie combinate, căci „au în comun alinarea suferinței oamenilor”, iar în spovedanie se folosesc cam aceleași metode ca ale psihiatrului: a convorbirii, a observației, biografică, analitică etc. Relația trebuie să fie una personală. De fiecare dată când un pacient vrea să vorbească și cu preotul, „întâi îl întreb cu blândețe de ce este acolo, ce diagnostic are, dacă a mai fost internat, în ce secție este, pe cine are ca medic - încerc să-l cunosc cât mai bine. Apoi îi sfătuiesc să asculte de medic și să-și ia tratamentul cu regularitate, ca după aceea, fiind un pic mai bine medical vorbind, să poată primi și alinarea prin «medicamentul» duhovnicesc”.