120 de ani de dăinuire a comunităţii ortodoxe române din Austria

Prezenţa românilor care au trăit ori vieţuiesc în Austria este o parte constitutivă a unei existenţe comune de aproape trei veacuri şi jumătate. Provincii cu majoritate de populaţii româneşti au aparţinut Imperiului habsburgic: Transilvania (1688-1918), Oltenia (1718-1739), Banat (1718-1918) şi Bucovina (1775-1918). Românii au fost în vremea monarhiei o prezenţă însemnată, 7% din populaţia imperiului. Peste 200 de familii române erau stabilite în Viena în anul 1899.

În Viena există şi astăzi un loc însemnat cu o cruce-altar aşezată de domnitorul Şerban Cantacuzino în 1683 pe locul unde preoţii oastei române săvârşeau zilnic Sfânta Liturghie pentru izbânda creştinilor la despresurarea cetăţii imperiale. Împăratul Karl al VI-lea, în anul 1723, a dat acceptul pentru întemeierea „Frăţiei Sf. Gheorghe”, care avea dreptul de a asigura asistenţă religioasă tuturor creştinilor ortodocşi (români, greci şi sârbi) din Viena. Iată câţiva domnitori români care au ajuns la Viena: Matei Corvin, Petru Cercel, Petru Şchiopul, Mihai Viteazul, Radu Şerban Vodă, Şerban Cantacuzino, Gheorghe Duca şi Alexandru Ioan Cuza, regele Carol, regina Maria. Doar în perioada 1683-1918 au studiat ori au trăit în Viena 85 de slujitori ai Bisericii, 79 de membri ai Academiei Române şi 30 de generali români. În aceeaşi perioadă de 325 de ani au studiat la Viena şi marii noştri români: Gheorghe Lazăr, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, George Enescu, Lucian Blaga ş.a. Iată, în acest sens, mărturiile a doi foşti ambasadori români la Viena: „Aproape toţi bărbaţii noştri care stau în fruntea naţiei au terminat studiile la Viena” (Evghenie Mavrocordat, 1910) şi astfel se poate vorbi despre: „România prin români, la Viena” (Emil Hurezeanu, 2026).

Temeluirea comunităţii ortodoxe române în Austria

Ortodocşii români din Viena au încercat, dar fără rezultate, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, să întemeieze o „Colonie română” în capitala imperială. Aşa s-a fondat în anul 1902 „Clubul român” ca formă legală a acţiunilor de solidarizare a românilor vienezi. Membrii acestui club au întemeiat o „Comunitate bisericească ortodoxă română” la Viena, în 21 iunie 1906. În acelaşi an, românii vienezi - cu binecuvântarea mitropolitană de la Cernăuţi - au închiriat o locuinţă (170 mp) în Palatul ­Dietrichstein - ­Löwelstrasse 8,
din inima Vienei -, unde s-a amenajat o capelă, care se foloseşte şi astăzi.

Ministerul de Interne austriac a recunoscut în 1907, cu „îngăduinţa împăratului”, formarea ­„Societăţii române-ortodoxe jubi­liar-im­periale pentru zidirea unei biserici şi înfiinţarea unei comunităţi bisericeşti” la Viena. Ca hram pentru capelă şi această comunitate s-a rânduit înţelept: „Zur heiligen Auferstehung - La Sfânta Înviere”. Acest hram a fost dat ca un simbol al reînvierii sentimentelor de credinţă strămoşească şi al bucuriei românilor din Viena că, de acum înainte, îşi vor avea lăcaşul lor de închinare. Acest hram este, în acelaşi timp, o chemare permanentă spre retrăirea fenomenului învierii în urcuşul nostru duhovnicesc. Moaştele Sf. Ioan cel Nou au fost păstrate în capela noastră vieneză vreme de patru ani (8.10.1914 şi 25.07.1918). La 7 decembrie 1921, Ministerul de Interne şi Învăţământ, Oficiul de Culte, recunoştea întemeierea parohiei.

În lumea contemporană şi mai ales în diasporă, apartenenţa la Biserică nu mai este considerată un act de conformism social, ci este o opţiune personală. Comunităţile bisericeşti de azi au drept aparţinător pe omul care adesea şi-a pierdut legătura cu Cerul (transcendenţa), dar şi cu Pământul (rădăcinile cu bunii şi străbunii), acestea au menirea - prin lucrarea harului divin şi prin slujitori cu vocaţie - ca pe acest om concret să-l lumineze, să-l sfinţească şi să-l conducă spre Împărăţia lui Dumnezeu. Parohia este singura comunitate care ajută şi povăţuieşte pe om nu doar pentru lumea materială, ci şi pentru transcendent.

Capela noastră - numită „capela sixtină a românilor vienezi”  (Card. Franz König) - a fost ­înfrumuseţată în anul 1968 cu un iconostas şi pictură murală, executate de Eugen Profeta. În această capelă au slujit şi s-au rugat mulţi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române: patriarhii Miron Cristea, Justinian Marina, Iustin Moisescu, Teoctist Arăpaşu şi Preafericitul Părinte Daniel; mitropoliţii Nicolae Bălan, Nicolae Mladin, Antonie Plămădeală, Nestor Vornicescu, Episcopul Vasile Coman ş.a., arhiereii Teofan Savu, Serafim Joantă, Laurenţiu Streza, Andrei Andreicuţ, Iosif Pop, Nifon Mihăiţă, Pimen Zainea, Calinic Argatu, Sofian Braşoveanul, Emilian Birdaş, Ioan Mihălţan, Ioachim Giosan, Iustin Hodea, Visarion Bălţat ş.a. Aici s-au închinat - alături de mii de români, în cei 120 de ani - şi principesa Ileana; ambasadorii României la Viena, alţi oameni politici şi de cultură: Alexandru D. Xenopol, Gheorghe Dima, Eusebiu Mandicevschi, Radu Gyr, Tudor Arghezi (1963), Ioana Postelnicu (1978), Ioan Alexandru (1994), Augustin Buzura (1997), Andrei Marga, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, preşedinţii României: Nicolae Ceauşescu (1970), Emil Constantinescu (1998) şi Ion Iliescu (2002), primul-ministru al României Adrian Năstase (2002) ş.a.

Parohia ortodoxă română din Viena a fost deservită - pentru o perioadă mai mare de timp - de preoţii Gheorghe Moisescu (1961-1974), Marin Branişte (1974-1993) şi Nicolae Dura (din 1993).

Biserica - poarta cerului şi acoperământul sufletului românului

Orice biserică zidită este „casa Domnului” (Mt. 12, 4), este Ierusalimul, de care Domnul Hristos ne porunceşte să nu ne depărtăm, pentru ca să ne îmbrăcăm cu ­putere de sus, cu darurile Sfântului Duh. Aici fiecare găseşte un colţ din Împărăţia lui Dumnezeu, dar şi paradisul purităţii copilăriei şi al bărbăţiei duhovniceşti. Singurătatea, depărtarea de casă, dorul de cei dragi ai noştri sunt sentimente ce ne stăpânesc adesea. Aici nu suntem singuri. Aici sunt şi sfinţii noştri. Aici este izvorul puterii noastre. Transcendentul coboară mai direct spre noi în aceste locuri ale Ortodoxiei româneşti oriunde s-ar afla ele.

Cu ajutorul Bunului nostru Dumnezeu şi cu vrednici enoriaşi, avem 10 biserici ortodoxe româneşti proprii în Austria: în Viena trei: răsărit (2001), apus (2014) şi nord (2018); Salzburg (2008), Knittelfeld (2004), Wiener Neustadt (2012), St. Pölten (2021), Mödling (2023), Gleisdorf (2024) şi Klagenfurt (2024).

Iată o statistică privind Biserica Ortodoxă Română din Austria: în anul 2022 au fost săvârşite 786 de botezuri şi 106 cununii, iar în anul 2025 am avut 632 de botezuri şi 116 cununii.

Cele 33 de parohii ale Bisericii Ortodoxe Române din Austria sunt organizate în patru protopopiate. Aceste parohii funcţionează în următoarele oraşe: Viena - patru, Graz - două, Linz - două, Salzburg, Wiener Neustadt, St. Pölten, Oberpullendorf, Ybbs a.d. Donau, Krems, Knittelfeld, Klagenfurt, Innsbruck, Bischofshofen, Amstetten, Oberwart, Bruck an der Mur, Vöcklabrück, Gänserdorf, Wels, Baden, Braunau, Feldkirch, Krems, Kufstein, Mödling, Voitsberg şi ­Liezen-Trieben.

De 120 de ani, comunitatea ortodoxă română din Austria dăinuie, fiind cea de-a doua parohie românească, după cea din Paris, organizată în diaspora europeană şi contribuie la unitatea şi identitatea românilor.