Sfântul și Marele Sinod din Creta, dezbătut la New York

În zilele de 11‑13 iunie 2026, la Seminarul „Sfântul Vladimir” din Yonkers - New York, s‑a desfășurat conferința „Sinodul din Creta după 10 ani”. Timp de trei zile, teologi ortodocși de pe două continente, american și european, au dezbătut teme adiacente evenimentului istoric care a avut loc acum un deceniu în insula Creta. Simpozionul a fost organizat de către Asociația Teologică Ortodoxă din America (Orthodox Theological Society of America - OTSA) și a reunit atât clerici, cât și laici, specialiști în diferite discipline de cercetare teologică.

Trebuie precizat faptul că OTSA reprezintă un reper academic în lumea teologică ortodoxă nord‑americană, membrii ei aparținând tuturor jurisdicțiilor ortodoxe prezente pe acest continent. Această organizație a fost înființată în anul 1966¹, sub auspiciile Adunării Episcopilor Ortodocși Canonici din America. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, am avut bucuria și onoarea de a fi prezent la această manifestare, științifică și duhovnicească deopotrivă. Participarea mea a presupus atât implicarea în dezbaterile de pe parcursul celor trei zile, cât și susținerea referatului intitulat: Sinodul din Creta (2016) și receptarea lui în Biserica Ortodoxă Română. O analiză canonică a două documente: „Autonomia și modul ei de proclamare” și „Diaspora ortodoxă”, redactat sub atenta coordonare a pr. prof. univ. dr. George Grigoriță, căruia îi sunt profund recunoscător. Acum, la o săptămână distanță de consumarea acestui eveniment, după ce emoțiile s‑au decantat și ideile s‑au cristalizat, pot extrage câteva concluzii poate mai obiective decât aș fi reușit inițial. Le voi prezenta într‑o ordine cronologică grefată pe desfășurarea propriu‑zisă a simpozionului.

Dincolo de diversitatea expunerilor, cât și de nivelul academic foarte ridicat al dezbaterilor, acest simpozion a reliefat importanța sinodalității în Ortodoxie și a comuniunii dintre Bisericile Ortodoxe. Așa cum spunea Părintele Patriarh Daniel în anul 2016, este imperativ ca dialogul² să devină o normalitate³ și să rămână o constantă⁴, atât între Bisericile Ortodoxe, cât și cu celelalte Biserici creștine. Am descoperit că identitatea confesională este la fel de importantă ca și cea civilă, iar apartenența la o Biserică ce a oferit (și oferă) atât de multe creștinătății, cum este Biserica Ortodoxă Română, presupune responsabilitate, fidelitate, cât și maturitate teologică.

Printre cei care au prezentat referate s‑au aflat și ortodocși convertiți. Zelul lor în cercetarea teologică este uimitor. Ascultându‑i pe convertiți, atât în dezbaterile oficiale, cât și în cele de după, realizezi, încă o dată, cât de vie și frumoasă este Ortodoxia.

Faptul că s‑a putut participa și virtual, prin intervenții online, a demonstrat încă o dată că tehnica avansată de care societatea dispune în prezent poate fi benefică sau nu, în funcție doar de fiecare om. Cele două extreme întâlnite (uneori chiar prea des) astăzi, respectiv ignorarea internetului până la demonizarea lui sau diluarea propriei persoane într‑o existență ultravirtuală, reprezintă opțiunea fiecăruia în cele din urmă, însă beneficiile acestei tehnici nu pot fi ignorate sau minimalizate de nimeni, mai ales în misiunea pastorală, cât și în cercetarea academică.

În analiza anumitor texte de la Creta, considerate mai problematice și chiar tensionante de către unii creștini, am făcut apel la diferiți autori români, dintre care subliniez pe pr. prof. univ. dr. Viorel Ioniță și pe părintele Rafail Noica. Încă o dată, am redescoperit tezaurul teologic și uman existent în Ortodoxia românească. De asemenea, am văzut ce înseamnă cuvinte pline de duh. Mai concret, în cadrul unei polemici în care erau angajați mai mulți vorbitori, am intervenit cu un text‑extras⁵ dintr‑un interviu susținut la Iași de către marele duhovnic din munții Apuseni. După ce l‑am citit, s‑a făcut o liniște totală, iar participanții nu au mai avut nimic de obiectat.

Nu puțini din cei prezenți au rămas uimiți când le‑am descris anumite publicații apărute în ultimii ani în cadrul Ortodoxiei românești.

Prezent la simpozion, Episcopul Maxim^6, al Episcopiei Americii de Vest din cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe, a susținut o prelegere, atât în calitate de ierarh și profesor, cât mai ales prin prisma faptului că a participat la Sinodul din Creta. La capitolul aprecieri, Preasfinția Sa a subliniat contribuția delegației Bisericii Ortodoxe Române la Sinodul din Creta. Episcopul Maxim a descris faptul că, atunci când s‑au dezbătut anumite pasaje din documente, singurii care „aveau temele bine făcute dinainte” erau românii. Conform Preasfinției Sale, „în Creta, cea mai bine pregătită Biserică a fost Biserica Ortodoxă Română”. Nu în ultimul rând, Preasfinția Sa a subliniat importanța acestui Sinod prin prisma slujirii împreună a Sfintei Liturghii a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, atât în deschiderea, cât și în închiderea lucrărilor.

Note:

1. Vezi site‑ul oficial: https://otsamerica.net/ accesat în 09.06.2026.
2. Sursa: https://basilica.ro/patriarhul‑daniel‑despre‑sfantul‑si‑marele‑sinod‑este‑foarte‑important‑sa‑mentinem‑comuniunea‑euharistica‑chiar‑daca‑avem‑uneori‑pozitii‑diferite/ accesat în 10.06.2026.
3. Sursa: https://basilica.ro/patriarhul‑romaniei‑sinodalitate‑norma‑nivel‑panortodox‑nu‑local/ accesat în 09.06.2026.
4. Sursa: https://basilica.ro/rugaciune‑intoarcere‑creta‑patriarhul‑daniel‑discurs‑marturisitor‑toata‑forta‑convingerea‑iubirea‑ortodoxia‑lume/ accesat în 10.06.2026.
5. Interviul integral se găsește pe portalul Doxologia.ro, disponibil la https://doxologia.ro/parintele‑rafail‑noica‑despre‑sfantul‑marele‑sinod‑nu‑s‑facut‑nimic‑pe‑linie‑de‑vanzare‑ortodoxiei accesat în 10.06.2026.
6. Pe lângă multe volume academice, pastorale și misionare, Preasfinția Sa a publicat un mic jurnal, foarte interesant, pe care l‑a scris pe parcursul desfășurării Sinodului din Creta. Vezi: Bishop Maxim of Western America, Diary of the Council, Sebastian Press, Alhambra, California, 2016, 139 pp.