În Postul Naşterii Domnului, creştinii drept-credincioşi sunt invitaţi să parcurgă un drum duhovnicesc asemănător într-un fel cu parcursul istoric pe care l-a urmat poporul evreu în Vechiul Testament. Punţile de legătură dintre vremurile făgăduinţelor lui Dumnezeu despre venirea lui Mesia şi împlinirea acestora sunt Sfintele Evanghelii scrise de apostoli sau ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos.
Dintre aceştia, Sfântul Evanghelist Matei a avut mai mult în vedere arătarea împlinirii făgăduinţelor vechi-testamentare transmise de Dumnezeu poporului evreu prin proroci şi persoane alese, în vremurile „cele din urmă“, când Fiul lui Dumnezeu s-a născut după cum profeţiseră oamenii purtători de Duh Sfânt. Evanghelistul Matei nu este însă el însuşi un autor distant faţă de împlinirile lui Dumnezeu, pentru că viaţa sa este marcată de această trecere de la cele lumeşti, de la slujba lumească şi poate într-un fel dezonorantă, cea de vameş, la slujirea de apostol şi evanghelist. Sfântul Matei este amintit în paginile Sfintelor Scripturi de mai multe ori în rândul celor 12 apostoli ai Domnului. În Evanghelia sa el îşi pomeneşte numele cu care a fost numit de Domnul după chemarea la apostolat, „Matei“. În Evangheliile după Luca (5, 27) şi după Marcu (2, 14) este numit „Levi“. Despre viaţa personală nu avem multe informaţii. Numele său de Matei, care înseamnă „dar de la Dumnezeu“, ar putea trimite la un eveniment minunat legat de naşterea sa sau la venirea lui la apostolat prin chemarea directă a Domnului Hristos. Matei a fost frate cu un alt apostol, Iacob al lui Alfeu. Pomenirea lui Alfeu în legătură cu ambii apostoli ar fi un indiciu că familia din care făceau parte aceştia era una de seamă.
De la vameş la apostol
Evanghelistul Luca consemnează în Evanghelia scrisă de el, la capitolul 5, momentul chemării lui Matei: „Şi după acesta a ieşit şi a văzut un vameş cu numele Levi care şedea la vamă şi i-a zis: Vino după Mine. Şi lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El“ (Luca 5, 27-28). La fel ca fiii lui Zevedeu, Ioan şi Iacob, sau ca fiii lui Iona, Petru şi Andrei, Matei şi Filip au cunoscut de la tatăl lor, Alfeu, scripturile Vechiului Testament şi făgăduinţele lui Dumnezeu, de aceea l-au urmat fără ezitare pe Domnul Hristos. Evanghelistul Luca consemnează în continuare şi un ospăţ pe care Matei l-a dat imediat după chemarea la apostolat: „Şi a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă“ (Luca 5, 29). Prezenţa unui număr mare de vameşi la acest ospăţ arată poziţia înaltă a lui Matei în rândul perceptorilor de taxe, dar şi dorinţa sa de a face cunoscut acestei bresle de oameni urâţi de conaţionalii lor pe Mântuitorul Iisus Hristos. Ospăţul dat de Matei este considerat o masă de rămas bun prin care acesta se desparte de prieteni şi cunoscuţi pentru a urma chemarea Domnului. Apostolul Matei nu mai este pomenit cu numele în alte locuri, ci este inclus în grupul celor 12 apostoli care au fost martori ai minunilor, cuvintelor şi faptelor Mântuitorului Iisus Hristos. Tradiţia spune că la opt ani de la Înălţarea Domnului la cer, Matei a scris prima Evanghelie a Mântuitorului Iisus Hristos în limba aramaică, vorbită de evrei în acea vreme. A redactat Evanghelia la cererea unor creştini din rândul evreilor. Înainte de anul 70, Sfântul Matei a tradus Evanghelia sa în limba greacă şi a denumit-o „Cartea neamului lui Iisus Hristos“, pentru a putea fi citită şi de creştinii proveniţi din celelalte neamuri. Matei păstrează un puternic accent vechi-testamentar în Evanghelie care poate fi observat de la început. Alături de Luca, Matei oferă o genealogie după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, care începe cu patriarhul Avraam şi se încheie cu Dreptul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Genealogia lui Matei este citită în fiecare an în Duminica dinaintea Naşterii Domnului numită şi a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului. După unele tradiţii, Evanghelia după Matei a fost purtată în călătoriile misionare şi de Sfântul Apostol Barnaba. Evanghelistul Matei a predicat Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos în mai multe ţinuturi: Etiopia şi Persia, iar după unele tradiţii ar fi ajuns până în India.
L-a văzut pe Domnul Hristos în chip de copil
Viaţa sfântului scrisă de Simeon Metafrastul aminteşte de convertirea la credinţă a unui popor sângeros şi cumplit din ţinutul Mirmeniei. La început, Sfântul Matei a rânduit în această cetate pe episcopul Platon şi a plecat apoi într-un munte unde a trăit o perioadă retras în rugăciune. Aici i s-a arătat Domnul Iisus Hristos în chip de copil şi i-a dăruit un toiag cu care să schimbe purtarea rea a poporului. Evanghelistul a coborât din munte şi a sădit toiagul lângă biserica din cetate şi a crescut din acesta un arbore şi a izvorât lângă el o apă minunată. Cei care gustau din apă şi din mierea arborelui se vindecau de răutate şi de purtarea lor asemănătoare cu cea a animalelor şi primeau cuvântul Evangheliei, fiind şi botezaţi de episcopul Platon. Se mai aminteşte şi de episodul convertirii conducătorului cetăţii acesteia, pe nume Flavian, care după ce l-a prigonit şi chinuit pe Sfântul Matei a venit la credinţă şi a fost botezat. Moartea Sfântului Matei este învăluită în mister. Unele izvoare spun că a murit în timp ce a fost aruncat în foc de Flavian, dar nu în urma chinurilor, căci a fost păzit, nevătămat de foc, ci rugându-se o vreme şi-a dat duhul în mâna Domnului. Alte izvoare spun însă că Sfântul Matei a fost omorât fiind străpuns cu spada prin spate lângă un altar, din porunca regelui Eggipus al Etiopiei.
Semnul Evanghelistului Matei
În tradiţia iconografică ortodoxă, Sfântul Apostol Matei este pictat în rândul celor patru evanghelişti, având ca simbol îngerul sau omul, care trimite la începutul Evangheliei sale, unde este prezentată arătarea îngerului Domnului către Dreptul Iosif şi profeţia despre naşterea Domnului Hristos din Preacurata Fecioară Maria. Îngerul reprezentat lângă evanghelist mai trimite şi la întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Dinoisie din Fruma spune în „Erminia picturii bizantine“ că Evanghelistul Matei se pictează „stând înăuntru în casă şi scriind începutul Evangheliei sale: Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Ca simbol are omul. Cel asemenea cu omul închipuie întruparea şi firea omenească a lui Hristos“.
Reprezentare românească a Sfântului Apostol Matei
În Tetraevangheliarul de la Câmpulung din 1686 este o ilustraţie care îl reprezintă pe Evanghelistul Matei. Ilustraţia în plină pagină, de formă rectangulară, este împărţită în două registre separate de un chenar. Registrul superior prezintă sub o arcadă semicirculară cu marginea bogat decorată silueta unui înger în zbor, purtând o Evanghelie închisă. Îngerul reprezintă simbolul identificator pentru evanghelist, în absenţa unei inscripţii cu numele acestuia, şi este văzut din profil, dar aripile sunt reprezentate frontal. În registrul inferior, sub o arcadă treflată, susţinută de coloane cu capitele simple, este reprezentat evanghelistul Matei scriind. Contururile desenului sunt în cerneală brună, parţial acoperite de tuşele de culoare. Personajul, desculţ, este aşezat pe un scaun fără spătar, aplecat asupra unei mese de scris rectangulare, cu arcade trilobate la nivelul picioarelor, similare cu cele ale scaunului şi specifice stilului brâncovenesc. Pe masă se află o călimară şi coli rectangulare de ataşat la codex.
Personajul este reprezentat în semiprofil. Trăsăturile feţei sunt schematice. Părul scurt şi barba lungă până la piept sunt albe. Îmbrăcămintea e de tradiţie romană târzie: tunică cu mânecă lungă de culoare roşie şi chiton verde cenuşiu, ambele drapate. Perspectiva lineară neunitară este reprezentată corect la nivelul podelei din plăci de ceramică şi nesigur la nivelul laturilor banchetei şi mesei. Gama cromatică este redusă: roşu cadmiu, sienna arsă, verde de pământ şi ocru pentru aur. Albul paginii este utilizat frecvent cu valoare cromatică.
