Monumentele României din patrimoniul mondial UNESCO

Deşi este o ţară relativ săracă, România deţine valori pe care ţări cu renume nu le au. Când vine vorba să ne prezentăm ţara, vorbim despre bisericile noastre monumentale în a căror construcţie se îmbină, de atâtea sute de ani, măiestria artistului simplu, trăirile şi simbolurile populare, originalitatea. Despre România pot la fel de bine vorbi şi alte obiective cum ar fi Delta Dunării sau cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Datorită caracterului lor unic, aceste obiective figurează pe lista patrimoniului mondial

UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură - United Nation Education, Science and Culture Organization).

UNESCO a fost fondată la 16 noiembrie 1945. România este membră a acestei organizaţii din 27 iulie 1956 şi are incluse în patrimoniul UNESCO 32 de obiective pe care vi le prezentăm în continuare.

Cele mai cunoscute biserici româneşti, monumente UNESCO, sunt cele din nordul Moldovei. Acestea au fost incluse pe lista patrimoniului mondial în anul 1993. Pe lângă originalitatea pe care o întâlnim în arhitectură şi decoraţie (pictură), aceste biserici se remarcă şi prin vechimea lor. Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“ din comuna Arbore, judeţul Suceava, a fost ridicată în anul 1503, iar pictura care mai există şi astăzi a fost realizată la 1541.

Mănăstirea Humor, cu hramul „Sfântul Gheorghe“, a fost ridicată în 1530, pe locul unei aşezări anterioare din secolul al XIV-lea. Prezintă o arhitectură armonioasă şi este prima biserică din arhitectura moldovenească cu pridvor deschis.

Mănăstirea Moldoviţa cu hramul „Buna Vestire“ este unul dintre cele mai importante monumente de artă veche românească. Prezintă, atât la interior, cât şi la exterior, picturi murale din anul 1537. Tema principală a picturii este Asediul Constantinopolului. Biserica Mănăstirii Pătrăuţi cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci“ a fost construită în anul 1487 de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Este o biserică de dimensiuni mici, dar foarte frumos proporţionată. Remarcabil este tabloul votiv cu scena „Plângerii“ şi „Cavalcada sfinţilor militari“. Mănăstirea „Sf. Nicolae“ - Probota a fost ctitorită în anul 1530, arhitectura ei fiind reprezentativă pentru Moldova secolului al XVI-lea.

Biserica „Sf. Gheorghe“ din Suceava a fost ridicată între anii 1514-1522, iar picturile murale sunt remarcabile. Ultimul obiectiv religios din nordul Moldovei de pe lista patrimoniului mondial UNESCO este Biserica „Sf. Gheorghe“ a Mănăstirii Voroneţ, ridicată în anul 1488 de Sf. Voievod Ştefan cel Mare. Remarcabilă la această biserică este pictura exterioară, reprezentând „Judecata de apoi“, în care predomină acel albastru unic, cunoscut sub numele de „albastru de Voroneţ“.

Picturi populare pe pereţii bisericilor maramureşene

În anul 1999, pe lista patrimoniului mondial UNESCO se înscriau opt monumente (biserici din lemn) din judeţul Maramureş. Biserica Mănăstirii Bârsana cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“ a fost construită în anul 1720. Biserica din Budeşti cu hramul „Sf. Nicolae“ (1643) păstrează şi astăzi picturi murale populare din anul 1762. Biserica „Sfânta Parascheva“ din Deseşti (1770) a fost atestată documentar în anul 1360 şi deţine o colecţie de icoane pe lemn din secolul al XVII-lea şi pe sticlă din secolul al XIX-lea. Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ din Ieud (biserica din vale), un alt monument istoric din Maramureş, datează din anul 1717. Biserica „Sfinţii Arhangheli“ din Plopiş datează din anul 1796, iar cea din Poienile Izei cu hramul „Sf. Parascheva“ a fost construită în anul 1604 şi păstrează încă pictura murală în stil popular de la 1794. Biserica „Sfinţii Arhangheli“ din Rogoz (1633), care a fost incendiată de tătari şi refăcută în anul 1717, se remarcă prin frumuseţea siluetei şi a decoraţiei sale. Biserica din Surdeşti cu hramul „Sfinţii Arhangheli“ datează de la 1767.

Şi încă mai avem cetăţi de pe vremea dacilor

Tot în anul 1999, intrau pe lista patrimoniului UNESCO şase cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Băniţa se află pe un colţ de stâncă izolat, numit Dealul Bolii sau Piatra Cetăţii (902 m), la câţiva kilometri vest de oraşul Petroşani. Costeşti-Blidaru este o cetate care datează din secolul al II-lea î.Hr. A fost reşedinţă permanentă a regelui dac Burebista. Cetatea dacică Căpâlna este amplasată pe culmea „La Cetate“, la 610 m altitudine, iar Costeşti-Cetăţuie, o cetate cu turnuri de apărare, este amplasată pe Dealul Cetăţuia, la 561 m altitudine. Menţionăm, de asemenea, Luncani-Piatra Roşie, din satul Boşorod, cetate dacică de piatră cu cinci turnuri şi poartă, care datează din secolul I î.Hr. Sarmizegetusa Regia, fostul centru politic, administrativ şi militar al statului dac la finalul secolului I î.Hr. şi începutul secolului I d.Hr., este dintre cele mai mari cetăţi de refugiu din Transilvania.

Dobrogea se înscrie pe lista patrimoniului mondial UNESCO cu Delta Dunării, cel mai nou şi mai jos teritoriu al României, cu un relief în continuă formare şi remodelare. Este a doua deltă ca mărime din Europa.

▲Cetăţi cu ziduri groase, de secole în Transilvania<>

Transilvania figurează pe lista patrimoniului mondial UNESCO cu o serie de situri săseşti, cu biserici fortificate. Acestea au fost înscrise în anul 1993, respectiv 1999. Biertan-Birthälm este primul loc din Transilvania, considerat a fi foarte important pentru comunitatea internaţională. Biserica hală de aici a fost construită între anii 1492-1515 şi este un rezultat al goticului târziu, cu elemente renascentiste la unele portale. Uşa sacristiei este considerată o capodoperă a genului. Câlnic-Kelling a fost atestat pentru prima dată în secolul al XIII-lea. Dârjiu-Dersch cu biserica hală unitariană datează din secolele al XIV-XV-lea. Cetatea Prejmer, în germ. Tartlau (foto), este cea mai puternică cetate ţărănească din Transilvania. Monument de valoare incalificabilă, biserica evanghelică, operă a goticului timpuriu cu influenţe cisterciene, a fost ridicată la anul 1250. Biserica evanghelică de la Saschiz-Keisd a fost ridicată între anii 1493-1496 şi se remarcă prin modul de fortificare a construcţiei. Biserica „Sf. Petru“ din Valea Viilor-Wurmloch datează din secolul al XIII-lea şi are aspectul unui turn puternic, fortificat, fiind înconjurată de ziduri puternic fortificate. Şi ultimul monument UNESCO din Transilvania, biserica evanghelică de la Viscri-Deutschweisskirch, a fost ridicat spre sfârşitul secolului al XVI-lea în stil gotic.

Sighişoara, obiectiv UNESCO din anul 1999, este cel mai frumos şi mai complet ansamblu urban medieval din România. Cetatea datează din secolele al XIV-XVII-lea, în interiorul ei întretăindu-se străzi înguste şi pavate, pe marginea cărora sunt aşezate case masive din cărămidă.