Radio „Europa Liberă” și Rugul Aprins

Una dintre sursele de informare despre fenomenul Rugul Aprins este, neîndoielnic, diaspora românească. În primul rând pentru faptul că o parte dintre membrii principali ai acestei mișcări cultural-duhovnicești au emigrat. Reamintesc numele acelor perso­nalități ale Rugului Aprins refugiate în Occident în perioada - și din cauza - regimului comunist: părintele Andrei Scrima, părintele Vasile Vasilache, părintele Felix Dubneac, părintele Roman Braga. La aceștia s-au adăugat doi dintre foștii studenți arestați în lotul Rugului Aprins, anume: clasicistul Șerban Mironescu și arhitectul Nicolae Rădulescu.

O  altă perspectivă, care este totodată o foarte ofertantă - și, pe alocuri, riscantă - sursă istoriografică pentru un cercetător, o constituie emisiunile secției române ale postului Radio „Europa Liberă”. Dar ceea ce mi-am propus în paginile de față este un exercițiu și mai interesant: oglindirea emisiunilor „Europei Libere” în paginile de Jurnal ale lui Alexandru Mironescu. Se va putea constata astfel ce mult au însemnat emisiunile Radio „Europa Liberă” pentru cei din țară, mai cu seamă pentru foștii deținuți politici...

Astăzi știm mai bine că acest exercițiu de oglindire în sursa numită Radio „Europa Liberă” conține, neîndoielnic, partea sa de subiectivism. Alimentată de informări ale unor profesioniști, în mod clar re­dac­ția „Europa Liberă” avea misiunea de a aduce o salutară oază de libertate și de normalitate în lagărul comunist. Însă modalitățile prin care se opera în această misiune nu erau totdeauna inocente. Pe de o parte, fiindcă sursele din țară pe care se bazau emisiunile erau ele însele subiective, conțineau și inexac­tități, pe de altă parte, fiindcă orice asemenea demers de intelligence conținea din start și acțiuni specifice, inclusiv prin difuzarea anumitor informații prin postul Radio „Europa Liberă”. Arhivele scrise sau audio ale Radio „Europa liberă” rămân însă o prețioasă sursă de cercetare.

Alexandru Mironescu (1903- 1973) subliniază adesea în Jurnal: nu citește ziarele românești decât accidental, ci doar revistele culturale. Despre viața social-politică românească află noutăți mai degrabă prin intermediari, prieteni și ascultând zilnic Radio „Europa Liberă”. În plus, are acces la presa scrisă de limbă franceză din care citează și în Jurnal, uneori. Menționăm și faptul că profesorul Al. Mironescu întreținea din tinerețe o relație amicală cu Monica Lovinescu și cu Virgil Ierunca. Cu atât mai mișcat este Al. Mironescu atunci când prietenii săi care realizau din Franța celebrele emisiuni Teze și antiteze la Paris (M. Lovinescu), Povestea vorbei (V. Ierunca) ori - aceiași sau alții din München - în cadrul emisiunilor Puncte de vedere, Actualitatea românească ș.a., amintesc și de confrații săi de suflet, unii membri ai Rugului Aprins, ba chiar și de propria-i persoană.

Iată câteva exemple din Jurnal (vol. 3, Ed. Humanitas, 2023): „În ziua de 20 august 1970 - tocmai când eu n-am putut asculta - la Puncte de vedere, Monica Lovinescu a pomenit și de mine, mai apăsat, într-o companie care mi-a plăcut, căci era vorba de Al. Busuioceanu, Sandu Tudor, Ancuța și Dragoș Protopopescu”; „(4. XII. 1970) La Puncte de vedere, evocarea lui P. Comarnescu. Vorbind de gruparea și revista Criterion, Monica Lovinescu m-a citat și pe mine alături de Mircea Eliade, Cioran și Tudor Vianu. Așadar, măcar unii își aduc aminte de prietenul lor”.

Cu generozitatea care-l caracterizează, bucuria lui Alexandru Mironescu pare să fie și mai mare atunci când la Radio „Europa Liberă” sunt amintiți apropiați ai săi, părinții Daniil Sandu Tudor și Andrei Scrima: „(25 decembrie 1970) Monica Lovinescu a vorbit despre colinde în poezie, citind din Pillat, Sandu Tudor, Dimitrie Ciurezu. Colindul lui Sandu mi-a plăcut foarte mult, dar toate erau remarcabile”; „(15. VI. 1970) Teze și antiteze la Paris. Monica Lovinescu - părintele Andrei Scrima, o discuție pe culmile inteligenței în legătură cu Teologia, cultura și problemele omului. Teologia închisă și depășită a definit-o sau caracterizat-o părintele Andrei «o teologie cu răspunsuri, fără probleme, și mereu triumfătoare». Am înregistrat-o cu o mare satisfacție. Teologia tinde să devină din nou ceva viu - pasiune și fervoare -, ceva pasionant, vital. Omul, ca Iov, îl întreabă pe Dumnezeu și caută, și cere, la modul dramatic, răspunsul lui”. Menționez că, grație rolului internațional deținut de părintele Andrei Scrima, cel de reprezentant personal al Patriarhului Ecumenic Athenagoras la Conciliul Vatican II, și relațiilor ecleziale întreținute ulterior, prezența sa este ceva mai des menționată pe postul „Europa Liberă”, uneori, intervenind chiar din studioul de la Paris.

Luciditatea rece a cercetătorului în chimie îl determină pe Al. Mironescu să recepteze critic anumite informații auzite la „Europa Liberă”, dar totdeauna din perspectivă pro-occidentală, democratică, anticomunistă. Este critic mai cu seamă acolo unde constată prezența la microfon a unor personaje care vorbesc doar să se afle în treabă, urechiști în materie de creștinism și de ortodoxie. În mod evident, dată fiind interdicția de a scrie și de a se manifesta liber în public (de la finalul anilor ’40, până la apusul vieții), intelectualul Al. Mironescu, care conferențiase odinioară la Fundația „Carol” ori în alte împrejurări publice, care ținea cursuri universitare, scria în presa vremii etc., este incitat prin temele audiate la „Europa Liberă” spre seducătoare medi­tații. Încearcă astfel să participe el însuși cu propriile-i păreri; iată de ce, în urma unei emisiuni culturale de care nu este tocmai mulțumit, îi expediază prietenei sale câteva gânduri: „Azi am trimis Monicăi Lovinescu această scrisoare: «În legătură cu atât de interesanta și substanțiala Masă Rotundă, aș dori să adaug următoarele, ținând seamă de recomandația lui Cocteau care zicea: Spune-mi totul în două cuvinte. Realitățile fundamentale ale existenței sunt cruciale, paradoxale, iar simbolul lor, prin excelență, simbolul suprem, este Crucea. Axioma se verifică atât în domeniul material, fizic, cât și în universul valorilor spirituale. Bunăoară, în domeniul materiei, electronul, entitate fundamentală, este, în același timp, particulă și undă. -- Dincolo: Nu poți fi smerit dacă nu ești și orgolios (n-ai avea ce să smerești); nu poți iubi dacă nu te încearcă și ura; nu poți cunoaște bucuria dacă nu cu­noști suferința ș.a.m.d. -- Cultura franceză este mare nu pentru dimensiunea ei raționalistă (ar fi stupidă dacă ar fi singura ei dimensiune), ci pentru că există și Pascal, și Racine, și Claudel, și niște con­diții în care a fost posibilă Ioana d’Arc. -- Noi suntem latini, dar și orto­docși (nu uniți, formulă hibridă), iar când vom da expresie - fără opțiune - acestui paradox fundamental al exis­ten­ței noastre, abia atunci vom putea vorbi altfel cu noi înșine, și între noi; și cu alții.» (subl. MV) - Cu prietenie și afecțiune, Alexandru Mironescu, 21.IX.70”.

Jurnalul mai consemnează: „(14 ianuarie 1970) Ca răspuns la felicitările de Crăciun primite din partea lui V. Ierunca, i-am trimis poemul filocalic Omul. El mi-a trimis o carte poștală cu o admirabilă reproducere a Botezului Domnului și cu rândurile acestea: «Multe și zguduitoare mulțumiri pentru minunatul dar de Sfintele Sărbători - Sărbători dintru sărbători!». Iată un om care s-ar bucura mult să cunoască poemele pe care le-am scris. El trăiește într-un loc unde totul răsună cu putere. La noi câți oameni de… cultură nu sunt plini cu câlți!”.

Precizez, Al. Mironescu este și autorul unui volum de versuri intitulat Poeme filocalice (Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, 1999), în curs de reeditare la Editura Renașterea (Cluj-Napoca)

Ca notă generală, Radio „Europa Liberă” a fost una dintre sursele esențiale de informare pentru Alexandru Mironescu, pentru alți membri ai Rugului Aprins, pentru nenumărate personalități ale Bisericii și ale culturii române din perioada regimului comunist.