Retragerea duhovnicească de la Cernăuți

Numită de părintele Andrei Scrima „întâlnirea fondatoare”, retragerea duhovnicească de la Cernăuți (1-7 august 1943), petrecută la invitația Mitropolitului Bucovinei Tit Simedrea, a fost un prilej de inspirație și de coagulare a ceea ce urmau să fie reuniunile și conferințele de la Mănăstirea Antim ale Rugului Aprins.

Publicațiile vremii sunt relativ generoase în infor­mații, iată ce consemnează Foaia oficială a Mitropoliei Bucovinei (Cernăuți, nr. 15-16, 1-15 septembrie 1943):

„Din râvna unui mănunchi de oameni, preoți și mireni, doritori de o adâncire ortodoxă mai mare și îmbu­nătățire spirituală atât în parte cât și de obștească trăire creștină, între 1-7 august 1943, sub ocrotirea și binecuvântarea ÎPS Mitropolit Tit, s-a ținut la reședința mitropolitană din Cernăuți o săptămână de retragere duhovnicească. Au luat parte: arhimandriții Benedict Ghiuș, de la Patriarhia din Bucu­rești, și Martinian Ivanovici, spiritualul internatului teologic din Cernăuți; preot dr. Ștefan Slevoacă, directorul internatului teologic din Cernăuți; D. Manta, preot în Bucu­rești; G. Noveanu din Directoratul Muncii din Cernă­uți; Gh. Antonescu de la cancelaria eparhială; diaconul Al. Ciurea, asistent universitar, și alți cucernici preoți. Dintre mireni menționăm pe domnii: Sandu Tudor, publicist din București; Paul Sterian, secretar general al Ministerului de Finanțe; Alexandru Mironescu și Constantin Noica, profesori universitari din București; Augustin Popescu, Ion Munteanu, directorul ziarului Bucovina, Geor­ge Drumur, președintele cercului «Bucovina literară», precum și mulți truditori ai gândirii și scrisului din Cernăuți. Retragerea duhovnicească s-a desfășurat după următorul program zilnic:

6.30 - 7.30 Mic canon, îngrijirea personală;

7.30 - 8.30 Slujba de început a zilei (în paraclisul mitropoliei); de la strană: citirea Sinaxarului zilei. Încheiere duhovnicească: argument de trăire și meditație, din înțelesul hramului pentru întreaga cuprindere a zilei;

9.30 - 11.00 Cercul dimineții; dezvoltarea unei teme din hramul zilei;

12.00 - 13.00 Masa, cu rugăciuni și citanie din Viețile Sfinților și Pateric;

16.00 - 17.00 În paraclisul mitro­politan: Acatist. Răgaz de liniște sufletească și rugăciune personală;

17.30 - 19.00 Cercul de după-amiază: Discu­țiuni asupra temei dezvoltate la cercul dimineții;

20.00 - 21.54 Ruga obștească: miezonoptica (în paraclisul mitropolitan);

22.00 - 22.30 Canon și reculegere personală de seară.

În aceste șapte zile de înaltă reculegere duhovnicească s-au dezvoltat și discutat următoarele teme: Calendar și priveghere; De la icoană la duhovnicie; Moaștele Sfântului Ștefan și veșnicia trupului; Cunoaș­tere și asceză; Cei șapte tineri din Efes și dovezile Învierii; Patos și Patmos; Schimbarea la Față și frumusețea izbăvitoare; Duhovnicie și tămăduire; Rugăciunea inimii și sfânta isihie. La sfârşitul săptămânii de retragere duhovnicească, participanții s-au spovedit și împăr­tășit cu Sfintele Taine”.

Din relatări ale unor participanți aflăm și alte amănunte. De pildă, etnosociologul Paul H. Stahl, care l-a însoțit pe tatăl său, Henri H. Stahl, la aceeași întâlnire la Cer­năuți, intitulată „Șapte zile de priveghere”, și a publicat ulterior câteva mărturii (vezi Dilema, nr. 193, 21 octombrie 2007) sau Alexandru Mironescu (vezi articolul nostru din Ziarul Lumina, 13 martie 2024).

Contextul acestor întâlniri este însă mai amplu și această obser­vație este datorată profesorului bucovinean Ion Filipciuc. În volumul intitulat Sfatul scriitoricesc de la Putna. 14-15 august 1943 (Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, Suceava, 2012), autorul arată că în perioada premergătoare sărbătoririi hramului Mănăstirii Putna, de Ador­mirea Maicii Domnului, au avut loc o serie de adunări ale scriitorilor bucovineni, al căror apogeu urma să fie Sfatul scriitoricesc de la Putna. După ce trece în revistă bogata activitate culturală a acelor ani, Ion Filipciuc încadrează retragerea spirituală de la Cernăuți în aceeași serie de manifestări al căror organizator principal a fost vrednicul Mitropolit al Bucovinei Tit Simedrea.

Unul dintre argumentele inedite este că scriitorul Alexandru Mironescu și poetul Sandu Tudor au și participat direct la inaugurarea sediului Cercului „Bucovina literară” din Cernăuți, fapt petrecut în prezența mitropolitului în data de 8 august. Pe lângă autoritățile locale, presa vremii menționează că alături de scriitorii bucovineni au participat și oaspeții bucureșteni: părintele Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu, Henri Stahl, Mac Constantinescu, Constantin Noica și Sandu Tudor. Cu toate acestea, se miră Ion Filipciuc, cei sus-men­țio­nați nu au mai participat și la Sfatul scriitoricesc de la Putna, care avea să se petreacă cu mare fast peste o săptămână (p. 103)...

Nu este cazul să reiau ceea ce am demonstrat mai demult privitor la acest subiect (Magazin istoric, februarie 2020), dar subliniez pe scurt că autorul bucovinean amestecă lucrurile. Ceea ce nu înțeleg mulți dintre cei care scriu ori vorbesc despre Rugul Aprins este că viața isihastă - miza principală a grupării cultural-spirituale coagulate peste doar un an, în 1944, la Mănăstirea Antim (București) - nu are vocația manifestărilor publice, ci, dimpotrivă, caută discreția. Iată de ce retragerea spirituală nu-i obliga pe participanți să fie prezenți la toate manifestările culturale adiacente.

În același context, Ion Filipciuc îi socotește participanți la retragerea duhovnicească și pe câțiva dintre bucovinenii aflați în public, ba chiar imaginează un cerc al Rugului Aprins format din aceștia... Dar o simplă urmărire a traseului biografic al bucovinenilor respectivi demonstrează că nu au avut nimic de-a face cu Rugul Aprins. Cum de altfel doar câțiva dintre bucu­reș­tenii invitați la Cernăuți au devenit ulterior membri ai Rugului Aprins, anume, alături de Mitropolitul Tit Simedrea: părintele Benedict Ghiuș, viitorul părinte Daniil Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Anton Dumitriu și Alexandru Elian. De pildă, filosoful Constantin Noica, conferențiar la Cernăuți, nu a participat vreodată la întâlnirile Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim, chiar dacă a avut traseul său spiritual cu nimic mai puțin autentic și valoros.

Din volumul Mitropolitului Antonie Plămădeală intitulat Rugul Aprins (Sibiu, 2002) aflăm infor­ma­ții în plus despre retragerea duhovnicească de la Cernăuți, cu precizarea că ierarhul nu a participat di­rect. Acesta a cercetat stenogramele principalelor prelegeri și dialoguri ale acestei retrageri spirituale și chiar reproduce câteva, fiindcă, ulterior, acestea au fost bătute la ma­șina de scris, pe o foaie atipică, astăzi. Întrucât am regăsit recent această dactilogramă, într-o arhivă privată, redau mai jos un fragment semnificativ (foto) dintr-una din conferințele lui Sandu Tudor, publicată și în volumul sus-amintit al Mitropolitului A. Plămădeală (p. 132):

„Eram la Muntele Athos în 1929, în centrul Athosului, la C. [Kareia?]. Întârziasem și am întâlnit pe drum niște călugări români care veneau de la P. [Prodromu?], și m-au dus la metocul lor. Am început numaidecât și am făcut un fel de cerc așa cum e acuma acesta și discutam chestiunea calendarului. Poate am vorbit împreună așa, 2-3 ceasuri și era o bătaie între noi nemaipomenită. La o ușă stătea un călugăr bătrân, cu o lingură de lemn în mână, de bucătărie. La un moment dat, pe când eram eu mai bătăios și mai înflăcărat, văd că se repede la mine de lângă ușă, mă ia de umăr, mă zguduie și zice: «Dă-te biruit, frate, dă-te biruit!». Însă lucrul ăsta nu pot să-l redau, ce realmente biruință a căpătat el asupra mea din clipa aceea. Ce just era cuvântul lui! Spun lucrul ăsta ca o introducere la cercul de astăzi și am scris gândul ăsta și aici: «Să ne dăm biruiți unul către altul, pentru a ne cuceri împlinirea ca niște frați în Hristos»” (Cercul de dimineață, 5 august 1943).

Este și aceasta o mărturie care ilustrează un altfel de Sandu Tudor...