Se împlinesc 140 de ani de la punerea Capelei Stourdza din Baden-Baden sub ascultarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Capela de la poalele Munților Pădurea Neagră din Germania a fost ridicată de Domnitorul Mihail Sturdza pentru a fi necropolă mai întâi fiului său Mihail, care moare mult prea devreme, la vârsta de 17 ani, la Paris, și va sfârși în a adăposti și mormintele cerlorlalți membri ai familiei: Domnitorul Mihail, Doamna Smaragda și prințesa Maria Sturdza-Gorceakow. Prin aceasta, singura ctitorie domnească din Occident devine și prima necropolă domnească.
Sfințirea capelei a fost făcută în data de 25 octombrie 1866, moment la care familia Sturdza a invitat mulți dintre apropiații săi, membri ai caselor princiare ale Europei. Participarea a fost numeroasă, răspunzând invitației regina Augusta de Prusia (viitoarea împărăteasă a Germaniei), prințesa Wilhelma de Baden, prințul de Fürstemberg, Lady Mary Hamilton, sir Robert Malet - ambasadorul regatului britanic, Freiherr von Kübeck - delegatul special al prezidiului german, și mulți alți prinți și prieteni. Ambasadorul imperiului țarist de pe lângă curtea Marelui Ducat de Baden, Wilhem von Kotzebue, a venit de la Karlsruhe și a prezentat o telegramă de condoleanțe din partea țarului, prin care acesta își afirma înaltul protectorat asupra acestei noi biserici. Încă o dată domnitorul se vede prins, fără voia sa, între interesele celor două mari imperii care i-au marcat domnia și care, în sfârșit, i-au adus abdicarea. Din cauza situației din Moldova, unde Alexandru Ioan Cuza domnea și numise proaspăt, la 10 mai 1865, pe ierarhul Calinic Miclescu ca Mitropolit al Moldovei și Sucevei, domnitorul nu reușește să stabilească contacte solide care să fie un fundament de încredere în lucrarea de a încredința capela sub ascultare și, prin soția sa, ajunge tot la socrul său, Stefanos Vogoridis, care mijlocește punerea capelei sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice.
Când a fost vorba de sfințirea Capelei Stourdza, Patriarhul Sofronie al III-lea deleagă pe părintele arhimandrit Antonios Chariatis, la acea vreme slujitor al comunității grecești din Viena, pentru acest eveniment, împreună cu alți slujitori. Din acel moment vor sluji, pentru o perioadă de 19 ani, preoți și diaconi greci, numiți de Patriarhia Ecumenică: arhim. Ghenadios Rumeliotis (1866-1873), arhim. Grigorie Calfoglus (1873-1883), diac. Gavril Iatrudakis și diac. Theoktist Markos (1879-1883). Chiar și în această situație, pentru a avea și slujire în limba română, domnitorul a adus pe lângă diaconi greci și slujitori din țară: ierodiaconul Pahomie Stoiculescu (1867-1878), diac. Ambrozie Bosinceanu, canonarhul (cântărețul) Ioan Theodoresco și fratele Vasile de la Mănăstirea Cozancea.
Despre punerea Capelei Stourdza sub ascultarea Mitropoliei Moldovei și Sucevei s-a speculat, mulți dintre cei care au scris despre acest moment venind cu diverse variante. În momentul terminării lucrărilor la capelă, din cauza contextului din Moldova, unde Mihail Sturdza nu a simțit că are sprijin, acesta, la sugestia soției și a familiei sale din Fanar, a acceptat oblăduirea Patriarhiei Ecumenice.
Mihail Sturdza era un om practic, dar și recunoscător. De îndată ce a sfințit capela, i-a asigurat înaltul protectorat al Imperiului țarist și protecția Imperiului otoman, care era direct implicat la acea vreme în activitatea de numire a preoților greci din diasporă. Odată cu căsătoria fiicei sale Maria cu prințul rus Gorceakow, legăturile cu Rusia s-au strâns și mai mult, rușii simțindu-se îndreptățiți să emită, la momentul potrivit, anumite pretenții, datorită acestei alianțe. În timp, colonia rusească din Baden-Baden a crescut simțitor și aceștia erau demult în căutarea unui loc propice pentru ridicarea unei biserici, lucru care s-a și întâmplat mai târziu. Totuși, Capela Stourdza, ca poziționare, oferea foarte multe avantaje și influența rusească crescândă l-a determinat pe Mihail Sturdza să prevină posibile viitoare imixtiuni în activitatea capelei. Astfel, el găsește cel mai potrivit moment pentru a acționa în această direcție în anul 1882, la 20 august, când scrie Mitropolitului Iosif Naniescu, cu rugămintea de a primi Capela Stourdza sub ascultarea sa. Cu o oarecare întârziere, în data de 6 octombrie 1882, Mitropolitul Iosif Naniescu răspunde, încuviințând cererea domnului Mihail Sturdza. Această întârziere nu trebuie să fie pusă pe seama ezitărilor mitropolitului de a prelua capela, fiindcă acesta, de îndată ce s-a reglementat, va da personal spre publicare această corespondență, ca gest clar de mare reușită pentru Biserică.
În urma acestei corespondențe, domnitorul împreună cu ierarhul consfințesc această schimbare de jurisdicție, din acel moment, capela rămânând pentru perpetuitate sub ascultarea Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Pentru a întări decizia, domnitorul va întocmi o notă adițională la Actul de funcționare a Fundației „Prințul Mihail Stourdza”, în care va aduce această nouă precizare. Aceasta o va face deja a doua zi după trimiterea corespondenței către ierarh, când scrie o adresă către Ministerul de Interne Badez (în data de 21 august 1882) și, pe lângă infuzia de capital, mai cere și adăugarea în actul adițional a următoarei precizări: În cazul când administrația fundației din Baden-Baden se va vedea nevoită să înlocuiască vreunul din slujitorii capelei, preot, ajutor de predicator (diacon) sau cântăreț, atunci ea se va adresa Mitropolitului Moldovei cu reședința în Iași cu rugămintea de a-l înștiința despre cuantumul salariului pentru locul vacant, ca astfel să poată purta de grijă să fie numit cât mai curând un nou titular. Aceste precizări din actul adițional vor înlocui din acel moment prevederile articolului 8 din Statutul de funcționare a Fundației „Prințul Mihail Stourdza”: §.8 În special, după moartea înaltului fondator, consiliul de administrație primește dreptul de a numi și demite preoții și la fel și personalul aferent al Capelei Stourdza, sub condiția fermă ca locurile rămase libere al preotului sau al cântărețului să fie ocupate imediat prin alți slujitori, care trebuie să fie de confesiune ortodoxă și de naționalitate greacă sau moldo-vlahă. Tot așa se va proceda și în cazul celorlalți angajați ai Capelei Stourdza, adică să fie angajați imediat alții, în cazul unei concedieri.
De remarcat este tonul cald și plin de respect reciproc pe care l-au avut cei doi, ierarhul și domnitorul, și modul armonios în care aceștia au reușit să dea o nouă viață și suflu românesc Capelei Stourdza. De altfel, în cel mai scurt timp, în iunie 1883, va veni la Baden-Baden primul slujitor trimis de ierarh, în persoana părintelui arhimandrit Nectarie Lușcanu, iar la 30 mai 1884, se afla deja la Baden-Baden și părintele ierodiacon Ieremia Iliescu.
Din acest moment vor sluji în capelă doar preoți numiți de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: arhim. Teofilat Dinu (4 iunie 1892 - 1 decembrie 1899), protos. Ieremia Iliescu (15 ianuarie 1900 - 1 iulie 1904), arhim. Iuliu Scriban (15 septembrie 1904 - 1 mai 1909), pr. Cicerone Iordăchescu (1 octombrie 1909 - 1 octombrie 1913), pr. Gheorghe Brănișteanu (1 octombrie 1913 - 14 decembrie 1917), pr. Mihail Stefîrța (22 februarie 1926 - 27 februarie 1968), pr. Vasile Ștefan (15 ianuarie 1968 - 20 ianuarie 1976), pr. Ștefan C. Alexe (7 august 1976 - 1 septembrie 1982), pr. Radu Mironovici (1 septembrie 1982 - 15 martie 2008) și pr. Ionuț Bogdan Stavarachi (15 martie 2008 - prezent).
Dragostea și purtarea de grijă a Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv pentru această capelă, care avea să rămână acel „acasă” departe de casă pentru pribegii români, s-au extins și amplificat în sufletul și lucrarea celorlalți ierarhi ai Moldovei, care au păstrat flacăra aprinsă în candela Sturzească de la Baden-Baden și s-au coborât totdeauna cu dragoste către această ctitorie domnească și către slujitorii săi: Mitropolitul Partenie Clinceni (1902-1909), Mitropolitul Pimen Georgescu (1909-1934), Mitropolitul (PF) Nicodim Munteanu (1935-1939), Mitropolitul Irineu Mihălcescu (1939-1947), Mitropolitul (PF) Justinian Marina (1947-1948), Mitropolitul Sebastian Rusan (1950-1956), Mitropolitul (PF) Iustin Moisescu (1957-1977), Mitropolitul (PF) Teoctist Arăpașu (1977-1986), Mitropolitul (PF) Daniel Ciobotea (1990-2007) și Mitropolitul Teofan Savu (8 iunie 2008 - prezent).
Scrisoarea Domnitorului Mihail Sturdza către Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei şi Sucevei
Răspunsul Mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei şi Sucevei către Domnitorul Mihail Sturdza
Corespondența se găsește în original în Arhivele Statului Iași, Fondul Mitropoliei Iași, dosar nr. 1 bis (171) din 1882, în copie în Arhiva Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și în Arhiva Capelei Stourdza și publicate pentru prima oară în Revista Teologică An II, Nr. 15, 1 iulie 1884, Iași, pp. 113-115.
(Pr. Ionuț Bogdan Stavarachi este Superiorul Capelei „Sfântul Arhanghel Mihail” - Stourdza Kapelle)
