Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă In memoriam Episcopul Valerie Moglan Botoșăneanul, 70 de ani de la trecerea către Domnul

Episcopul Valerie Moglan Botoșăneanul, 70 de ani de la trecerea către Domnul

La 13 august 1949 a trecut la cele veșnice fostul Episcop-vicar de la Iași Valerie Moglan Botoșăneanul. A avut o frumoasă lucrare misionară și călugărească legată de Mănăstirea Neamț, Arhiepiscopia Iașilor și Mitropolia Moldovei și Sucevei în general, fiind evocat adeseori în cuvintele părinților de altădată ai Mănăstirii Neamț și ale slujitorilor care l-au cunoscut.

Părintele Cleopa vorbea despre el ca despre un rugător și binevoitor; l-a întâlnit de multe ori și mărturisea că vrednicul episcop citea uneori în genunchi, în fața icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț, Acatistul închinat acesteia.

Mulți monahi bătrâni din obștea Mănăstirii Neamț, în urmă cu 30-40 de ani, îl evocau ca pe un ierarh bun, apropiat obștii Lavrei pe care o vizita și în al cărei cimitir se odihnește, aștep­tând ziua învierii celei de obște.

Vlădica Valerie Moglan Boto­șă­neanul, din botez Vasile, s-a născut la 18 mai 1878 în localitatea Călugăreni, județul Neamț, pe Valea Bistriței, din părinții Gavriil și Domnica. A intrat devreme în obștea mănăstirilor, petrecându-și timpul vacanțelor pe cărările chinoviilor, de când a studiat la gimnaziul din Piatra Neamț, iar mai apoi a devenit monah la Mănăstirea Neamț, în anul 1902, după doi ani de noviciat. A fost tuns în monahism în Biserica „Înălțarea Domnului” în vremea starețului arhimandrit Veniamin Nițescu, pe care Nicolae Iorga îl evoca în lucrarea intitulată Pagini alese, iar nașul lui de călugărie fiind părintele Doroftei Chele. A fost hirotonit ierodiacon în 23 ianuarie 1903 și ieromonah la 3 aprilie 1904, cu binecuvântarea Mitropolitului Partenie Clinceni.

De mic copil, Episcopul Valerie, fiu de plutaș de pe Valea Bistriței, a mărturisit că s-a întâlnit cu greutățile vieții. Remarcându-se în obștea Mănăstirii Neamț, a fost chemat ucenic la Mitropolia Moldovei, unde păstorea Mitropolitul Partenie Clinceni, și a avut mai multe ascultări: paracliser, canonarh și Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iași. Sub arhipăstorirea Mitropolitului Pimen Georgescu a primit pentru prima dată stăreția Mănăstirii Neamț, între anii 1909 și 1912, perioadă care coincide cu primii ani de păstorire ai Mitropolitului Pimen în Moldova. Deși se spune că a întâlnit o anumită „îndărătnicie”, pentru a folosi cuvântul periodicului Mitropoliei Moldovei și al Sucevei din 1949, a reintrodus viața de obște, așa cum fusese altădată organizată de marele stareț al mănăstirii, Sfântul Paisie, după cum se amintește și într-o însemnare făcută în trapeza Mănăstirii Neamț. După acești trei ani de stăreție, arhimandritul Valerie a plecat în Rusia, unde a frecventat cursuri de teologie la Kazan, Moscova, iar apoi s-a întors pentru a-și echivala studiile la Universitatea din Cer­năuți. A fost pentru a doua oară stareț la Mănăstirea Neamț, până în anul 1923.

 A plecat în Franța și peste Ocean, în Canada și America, unde erau comunități importante de români ortodocși. S-a întors cinci ani mai târziu și s-a stabilit definitiv la Mănăstirea Neamț, unde a ocupat din nou postul de stareț, în perioada 1935-1936. La 15 iunie 1936 a fost numit Arhimandrit de scaun, așa cum era obiceiul atunci pe lângă chiriarhul locului, fiind arhimandrit mitrofor la Iași.

A fost hirotonit arhiereu la 25 martie 1938, cu titulatura Boto­șă­neanul, în Catedrala Mitropolitană din Iași de către mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Nicodim Munteanu, împreună cu episcopii Lucian Triteanu al Romanului, Gherontie Nicolau al Tomisului, Efrem Tighineanul, locțiitor de mitropolit al Chiși­năului, și Ilarion Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.

Așa cum spunea un cronicar, „deși catedrala este cea mai încăpătoare dintre bisericile din țară”, totuși devenise neîncăpătoare la acel moment de sărbătoare. Arhimandritul mitrofor Valerie, viitorul episcop-vicar, avea mulți prieteni, cunoscuți, apropiați și ucenici în Iași, dar și în întreaga Moldovă.

La ziua cea hotărâtă a primirii hirotoniei întru arhiereu, au fost alături de el multe personalități ale vieții publice, din Moldova și nu numai. Predica zilei a fost rostită de cunoscutul scriitor și istoric de artă I.D. Ștefănescu, iar corul Catedralei Mitropolitane a fost condus cu rară măiestrie, după cum se aprecia, într-o cronică de către renumitul profesor Antonin Ciolan.

De asemenea, au fost prezenți mulți reprezentanți ai cetății Iași, profesorii universitari A.C. Cuza, Dragomirescu, Tănăsescu, Gheor­ghe A. Cuza; decanul Fa­cultății de Teologie din Chișinău, preotul V. Radu, generalul Zisu din Corpul 4 de armată, prefectul jude­țului Iași, Sava Caracaș, Mihai Ieșanu, primarul municipiului Iași, dar și foștii primari Ozvald Racoviță și Nicu Gane, Petru Pogonat, decanul Baroului de avo­cați, mai târziu și el vie­țuitor al Mănăstirii Neamț și protosinghel. Au mai fost pre­zenți repre­zentanți ai altor ins­tituții, Vasile Prelipceanu, fost subsecretar de stat, Leon Mrejeriu și alții. Unii dintre aceștia au rostit cuvinte de apreciere cu caracter festiv: episcopul Lucian al Romanului, colonelul Sava Caracaș, I.D. Ște­fănescu, Leon Mrejeriu, care au vorbit despre ierarhii odrăsliți în județul Neamț, între ei Melchisedec al Romanului, Silvestru de la Huși, Nicodim Munteanu, Valeriu și alții.

În același an, după ce a fost ridicat la rangul de arhiereu, a primit și ascultarea de a conduce Așezămintele Filantropice Spiridonia din Iași, demnități pe care le-a ocupat până la moarte. A fost locțiitor al episcopilor de la Huși și de la Buzău, după cum consemnează părintele Gabriel Cocora în lucrarea Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate și simțire românească: „Arhiereul Valeriu Moglan Botoșăneanul a fost locțiitor de episcop al Buzăului în perioada 5 septembrie 1942 - 11 ianuarie 1943.”

A fost, de asemenea, locțiitor de arhiepiscop al Iașilor în perioada iunie - decembrie 1939, odată cu alegerea mitropolitului Nicodim Munteanu ca patriarh al României.

La Mănăstirea Neamț s-a ocupat de numeroase lucrări, fiind ajutat de unii binefăcători pe care i-a cunoscut mai ales dincolo de Ocean. Astfel, a acoperit întreaga cetate a Mănăstirii Neamț cu tablă de bună calitate, a inițiat importante lucrări de restaurare și mai ales s-a străduit să împământenească viața de obște în această mănăstire, care la acea vreme număra vreo 500 de vie­țuitori.

În timpul slujirii sale la Iași a participat la numeroase slujbe și evenimente bisericești: hramuri, sfințiri de biserici, vizite chiriarhale, pe care le-a făcut în aproape toată Moldova. De asemenea, după plecarea episcopului Grigorie Leu de la Iași, a hirotonit mulți tineri pentru parohiile și mănăstirile eparhiei.

Revista oficială a Mitropoliei Moldovei consemnează faptul că, în anul 1938, la puțin timp după hirotonie, episcopul-vicar Valerie avea să primească și ascultarea de egumen al Bisericii „Sfântul Spiridon” și epitrop al Spiridoniei, un așezământ de binefacere al Bisericii. Multă vreme, Spiridonia a avut propriul arhiereu, care nu depindea de Mitropolia Moldovei, întrucât Mănăstirea „Sfântul Spiridon” era stavropighie subordonată direct Patriarhiei Constantinopolului. Însă, după anul 1885, s-a făcut propu­nerea ca Epitropia Sfântului Spiridon să aibă ca stareț pe arhiereul-vicar al Sfintei Mitropolii.

În ziua de 5 iunie 1938 a avut loc instalarea episcopului Valeriu Moglan ca superior al Spiridoniei și egumen al Schitului Tărâța din Iași, care depindea de aceeași unitate bisericească. Între cuvintele care s-au rostit atunci au fost și cele ale cunoscutului doctor Grigorie Popa, care a mențio­nat între altele faptul că Prea­sfințitul Valerie devine ocrotitorul spiritual al acestei instituții creștinești create pentru alinarea suferințelor omenești.

Toate acestea ni-l descoperă pe episcopul Valerie Moglan ca un misionar care a călătorit în diferite locuri ale lumii, activând ca preot pentru românii ortodocși din Franța și de dincolo de Ocean, ca mare ctitor al Mănăstirii Neamț și stareț al ei în trei rânduri, ca rugător și iubitor al trăirilor duhovnicești.

A păstrat legătura cu satul românesc din care provenea, evocând mereu credința oamenilor de pe Valea Bistriței, care lăsau lucrul, venind către biserici și mănăstiri, arătând prin faptele lor dragostea față de Dumnezeu.

După o activitate îndelungată a trecut la cele veșnice cu două zile înainte de praznicul Adormirii Maicii Domnului, în anul 1949. Trupul său a fost depus sâmbătă, 13 august, în Biserica „Sfântul Spiridon” din Iași, iar apoi în Catedrala Mitropolitană. Seara s-a făcut slujba Prohodului de către un sobor de clerici monahi și de mir, în frunte cu arhimandritul Teoctist Arăpașu, vicarul Mitropoliei Moldovei, pe care Preasfințitul Valeriu Moglan Botoșăneanul îl hirotonise ieromonah, la 25 martie 1945. Luni dimineața (15 august 1949), trupul său a fost dus către Mănăstirea Neamț, unde a fost depus în biserica mare, pentru ca toți viețuitorii să-și ia rămas-bun de la fostul lor stareț. Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, în numele soborului Mănăstirii Neamț, protopopul Constantin Andone și arhimandritul Teoctist Arăpașu au rostit cuvântări de rămas-bun.

Patriarhul Justinian, îndată după slujba instalării noului episcop de Roman, Teofil Herineanu, a venit personal la mormântul vlădicului Valeriu de la Mănăstirea Neamț și i-a citit rugăciunea de dezlegare. A fost îngropat alături de fostul episcop de Roman, Teodosie.

 

Bibliografie

Articole și studii

Mitropolia Moldovei, revistă oficială a Arhiepiscopiei Iașilor, iunie 1938.
Mitropolia Moldovei, aprilie-septembrie 1949.
Îngerul, revista clerului din Eparhia Buzău, mai-septembrie 1942, octombrie-decembrie 1942.

Lucrări 

Pr. Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate și simțire românească, Editura Episcopiei Buzăului, 1986.
Arhim. Timotei Aioanei, Viețuitori din Chinovia Neamțului în veacul al XX-lea. Biografii, Editura Trinitas, Iași, 2008.
Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Dic­țio­narul ierarhilor români și străini, Editura Basilica, București, 2015.