Organizarea la București a acestui eveniment de o anvergură unică în această parte a Europei reprezintă o fericită ocazie de a evidenția buna cooperare dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă a Antiohiei și a Întregului Orient, în scopul de a cultiva iubirea gata mereu de jertfă, urmând exemplului și poruncii Domnului nostru Iisus Hristos.
Instabilitatea vieții politice și sociale din estul Mediteranei, parte din Imperiul Otoman în secolul al XVIII‑lea, a afectat profund viața comunităților creștine, care au fost adesea supuse unor regimuri nedrepte, discriminatorii. Acest lucru i‑a determinat pe patriarhii orientali să caute sprijin în ținuturi îndepărtate, cum erau micile Principate Dunărene, Țara Românească și Moldova. Astfel, patriarhul Siriei și al Întregului Orient, Atanasie al III‑lea Dabbas, auzind de generozitatea domnitorului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, care acorda sprijin întregii creștinătăți răsăritene din Imperiul Otoman, a sosit la București în jurul anului 1700. Lipsa cărților de cult în limba arabă, resimțită de preoții și comunitățile creștinilor ortodocși arabofoni, perturba profund viața creștină, confruntată și cu activități prozelitiste eterodoxe.
În acest context, în anul 1701, la solicitarea patriarhului Atanasie al III‑lea Dabbas, cu finanțarea domnitorului Constantin Brâncoveanu și prin abilitatea tehnică a maestrului tipograf Antim Ivireanul, la Mănăstirea Snagov (de lângă București) a fost tipărit Liturghierul greco‑arab, iar în anul următor, 1702, a apărut Ceaslovul greco‑arab, acestea fiind primele cărți imprimate vreodată în arabă, în Răsărit, pentru creștinii ortodocși din Siria. Acest demers tipografic inițiat în Țara Românească a inaugurat activitatea editorială pentru creștinii ortodocși din Levant și a contribuit în mod concret și decisiv la înființarea primei tipografii din Siria. Patriarhul Atanasie al III‑lea Dabbas s‑a întors la Alep atât cu tirajul de cărți imprimate în Valahia, cât și cu meșteri tipografi și utilaj tipografic, tipărind la Alep nouă lucrări, între anii 1706 şi 1711.
În aceeași situație s‑a aflat și patriarhul Silvestru al Antiohiei (1724-1766), care i‑a urmat în scaun lui Atanasie al III‑lea Dabbas. Având în vedere că în anul 1724 o parte din Biserica Antiohiană s‑a unit cu Roma, se impunea tipărirea unor cărți care să exprime învățătura și punctul de vedere al Bisericii Antiohiei fidele tradiției bizantine constantinopolitane. Ca și predecesorul său, patriarhul Silvestru a căutat în Țările Române ajutor în vederea organizării unui program editorial catehetic și apologetic. Astfel, în perioada 1744-1747, cu sprijinul financiar al domnitorilor Ioan și Constantin Mavrocordat, fiii unui alt mare mecena, Nicolae Mavrocordat, patriarhul Silvestru a deschis la Iași și București două tipografii arabe care au imprimat opt lucrări. Domnitorii Ioan și Constantin Mavrocordat au acordat o atenție deosebită creștinilor din Biserica Ortodoxă a Antiohiei și prin susținerea școlilor de limbă arabă atât din Levant, cât și de la Iași și București. Ca parte a aceluiași program de ajutorare a creștinilor ortodocși arabofoni, mai multe mănăstiri au fost închinate Patriarhiei Antiohiei, între care amintim mănăstirile Sf. Spiridon‑Vechi din București și Sfântul Nicolae Domnesc‑Popăuți din Botoșani (Moldova).
O altă tipografie cu o importantă activitate, deși efemeră, a fost deschisă de patriarhul Silvestru al Antiohiei la Beirut, în Liban, după ce acesta a revenit de la București cu instrumentarul tipografic necesar. Între anii 1751 şi 1752, el a tipărit acolo mai multe cărți, dintre care cunoaștem în prezent două titluri: un Ceaslov și o Psaltire.
Cărțile în limba arabă tipărite cu sprijin românesc au deschis un drum nou, cu un impact nebănuit în lumea levantină. Acestea au contribuit la menținerea creștinismului de sorginte bizantină în ținuturile arabofone aflate sub dominație otomană, au cultivat limba arabă literară și au îmbogățit literatura arabă creștină. Larga circulație a acestor cărți în spațiul arabofon este atestată astăzi de prezența volumelor menționate în bibliotecile din Orientul Mijlociu.
Mergând pe firul cooperării interortodoxe și al iubirii creștine, Biserica Ortodoxă Română a primit și în secolele al XX‑lea și al XXI‑lea, cu ospitalitate și bucurie, vizitele patriarhilor Antiohiei: Alexandru al III‑lea în 1951 și 1954, Teodosie al VI‑lea în 1959, Elias al IV‑lea în 1974, Ignatie al IV‑lea în 1981 și 1996. Întotdeauna, întâistătătorii din Antiohia au dus cu ei acasă obiecte de cult, cărți și veșminte realizate în Atelierele Patriarhiei Române, în timp ce Facultatea de Teologie Ortodoxă din București a acordat burse, în mod constant, unor teologi din Levant.
În semn de dragoste evanghelică, în decembrie 2014, în timpul vizitei frățești la București a Preafericitului Părinte Ioan al X‑lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, Patriarhia Română a acordat un sprijin financiar Patriarhiei Antiohiei pentru ajutorarea creștinilor din Siria și Orientul Mijlociu, persecutați și aflați în dificultate. În anul 2016, la invitația Noastră, Preafericitul Părinte Ioan al X‑lea, Patriarhul Antiohiei, și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolit de Rustavi (Georgia), au săvârșit slujba de sfințire a Mănăstirii Antim din București, la împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești.
Analizând câteva dintre mărturiile care atestă legăturile frățești dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă a Antiohiei și a Întregului Orient, constatăm că unitatea, cooperarea și comuniunea în spiritul Evangheliei iubirii trăite și proclamate de Hristos Domnul constituie o bază solidă și o cale sigură pentru consolidarea păcii și a stabilității intercreștine și interreligioase în Orientul Mijlociu.
Felicităm organizatorii celei de‑a XIV‑a ediții a Congresului Mondial de Studii Siriace și ai celei de‑a XII‑a ediții a Conferinței Internaționale de Studii Arabe Creștine, precum și pe toți participanții care au venit în număr foarte mare din toate colțurile lumii, exprimându‑ne dorința ca fiecare, prin cercetările științifice desfășurate, să devină un mesager al păcii și un factor al bunei înțelegeri nu doar în Orient, ci în întreaga lume.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj transmis cu ocazia deschiderii lucrărilor celei de‑a XIV‑a ediții a Congresului Mondial de Studii Siriace și ale celei de‑a XII‑a ediții a Conferinței Internaționale de Studii Arabe Creștine, București, 3‑6 august 2026.
***
The organization in Bucharest of this event of unparalleled significance in this part of Europe represents a joyful opportunity to highlight the fruitful cooperation between the Romanian Orthodox Church and the Orthodox Church of Antioch and All the East, with the aim of fostering a love that is ever ready for sacrifice, following the example and commandment of our Lord Jesus Christ.
The instability of political and social life in the Eastern Mediterranean region, part of the Ottoman Empire during the eighteenth century, profoundly affected the life of Christian communities, which were frequently subjected to unjust and discriminatory rule. These circumstances prompted the Eastern Patriarchs to seek support in distant lands, such as the small Danubian Principalities of Wallachia and Moldavia. Thus, having learned of the generosity of Prince Constantin Brâncoveanu of Wallachia, who extended his support to the entire Eastern Christian population of the Ottoman Empire, Patriarch Athanasius III Dabbas of Antioch and All the East arrived in Bucharest around the year 1700. The shortage of liturgical books in Arabic, keenly felt by the clergy and faithful of the Arabic-speaking Orthodox communities, seriously disrupted ecclesial life, which was also challenged by heterodox proselytizing activities.
In this context, in 1701, at the request of Patriarch Athanasius III Dabbas, and through the financial support of Prince Constantin Brâncoveanu and the technical expertise of the master printer Anthimus of Iberia, the Greek–Arabic Hieratikon was printed at Snagov Monastery, near Bucharest. The following year, in 1702, the Greek–Arabic Horologion was published. These were the first books ever printed in Arabic in the Christian East for the Orthodox Christians of Syria. This publishing initiative, launched in Wallachia, inaugurated Orthodox Arabic printing in the Levant and made a concrete and decisive contribution to the establishment of the first printing press in Syria. Patriarch Athanasius III Dabbas returned to Aleppo not only with copies of the books printed in Wallachia but also with skilled printers and printing equipment, enabling the publication of nine works in Aleppo between 1706 and 1711.
The same situation was also faced by Patriarch Sylvester of Antioch (1724–1766), who succeeded Athanasius III Dabbas on the patriarchal throne. Given that, in 1724, a part of the Antiochian Church entered into communion with Rome, there arose a need to print books that would express the teaching and perspective of the Antiochene Church faithful to the Byzantine and Constantinopolitan tradition. Like his predecessor, Patriarch Sylvester sought assistance from the Romanian Principalities in order to establish a catechetical and apologetic publishing program. Thus, between 1744 and 1747, with the financial support of Princes Ioan and Constantin Mavrocordat, the sons of another great patron of culture (Maecenas), Nicolae Mavrocordat, Patriarch Sylvester established two Arabic printing presses in Iași and Bucharest, which produced eight works. Princes Ioan and Constantin Mavrocordat also paid particular attention to the Christians of the Orthodox Church of Antioch by supporting Arabic-language schools both in the Levant and in Iași and Bucharest. As part of the same program of assistance to Arabic-speaking Orthodox Christians, several monasteries were placed under the administration of the Patriarchate of Antioch, among them the Old Saint Spyridon Monastery in Bucharest and the Princely Monastery of Saint Nicholas–Popăuți in Botoșani (Moldavia).
Another printing press of significant, though short-lived, activity was established by Patriarch Sylvester of Antioch in Beirut, Lebanon, after he returned from Bucharest with the necessary printing equipment. Between 1751 and 1752, he printed several books there, of which two titles are known today: a Horologion and a Psalter.
The Arabic-language books printed with Romanian support opened a new path, with an unforeseen impact throughout the Levantine world. They contributed to the preservation of Byzantine Christianity in Arabic-speaking lands under Ottoman rule, fostered the development of the literary Arabic language, and enriched Christian Arabic literature. The wide circulation of these books throughout the Arabic-speaking world is attested today by the presence of the aforementioned volumes in libraries across the Middle East.
Following the path of inter-Orthodox cooperation and Christian love, the Romanian Orthodox Church continued, in the twentieth and twenty-first centuries, to receive with hospitality and joy the visits of the Patriarchs of Antioch: Alexander III in 1951 and 1954, Theodosius VI in 1959, Elias IV in 1974, and Ignatius IV in 1981 and 1996. On each occasion, the Primates of Antioch returned home carrying liturgical objects, books, and vestments produced in the Workshops of the Romanian Patriarchate, while the Faculty of Orthodox Theology in Bucharest has consistently granted scholarships to theologians from the Levant.
As an expression of evangelical love, in December 2014, during the fraternal visit to Bucharest of His Beatitude John X, Patriarch of Antioch and All the East, the Romanian Patriarchate granted financial assistance to the Patriarchate of Antioch in support of Christians in Syria and the Middle East who were being persecuted and were facing hardship. In 2016, at Our invitation, His Beatitude John X, Patriarch of Antioch, and His Eminence John, Metropolitan of Rustavi (Georgia), celebrated the service of the re-consecration of Antim Monastery in Bucharest, marking the 300th anniversary of the martyrdom of Saint Anthimus of Iberia, Metropolitan of Wallachia.
Examining several testimonies that attest to the fraternal bonds between the Romanian Orthodox Church and the Orthodox Church of Antioch and All the East, we observe that unity, cooperation, and communion in the spirit of the Gospel of love as lived and proclaimed by Christ our Lord, constitute a solid foundation and a sure path toward strengthening peace and inter-Christian and interreligious stability in the Middle East.
We congratulate the organizers of the 14th edition of the World Congress of Syriac Studies and the 12th edition of the International Conference on Christian Arabic Studies, as well as all the participants who have gathered in great numbers from all corners of the world. We express our hope that each of them, through their scholarly research, may become a messenger of peace and a promoter of mutual understanding, not only in the East but throughout the world.
† Daniel
Patriarch of the Romanian Orthodox Church
Message of His Beatitude DANIEL, Patriarch of the Romanian Orthodox Church, on the occasion of the opening session of the 14th edition of the World Congress of Syriac Studies and the 12th edition of the International Conference on Christian Arabic Studies, Bucharest, 3–6 August 2026.
Am primit cu profundă întristare vestea trecerii din această viață a părintelui Mihai Marian Băzăvan, preot pensionar, îmbisericit la Parohia Înălțarea Domnului, din municipiul Ploiești, Protoieria Ploiești Sud, care a slujit cu vrednicie Biserica noastră vreme de 50 de ani.
Bucureşti, 28 iulie 2026 Stimate domnule Valentin Săftoiu, Îndurerată familie, Am aflat cu multă durere de trecerea din această viață a tatălui dumneavoastră, domnul Constantin Săftoiu. Evla
Preafericirea Voastră, Cu aleasă prețuire și deosebită bucurie, la împlinirea vârstei de 75 de ani, Vă adresăm un sincer cuvânt de felicitare, însoțit de rugăciunea ca Dumnezeu Cel în Treime slăvit să
Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfinția Voastră, Preasfințiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici părinți, Domnilor consilieri, Vă spunem Bine ați venit! la Centrul
.jpg)
Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului) Matei 17, 14-23 În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pă
„În vremea aceea, pe când Se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; și, văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și i-a zis: De acum înainte să nu mai
Fraților, dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morților? Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. Și dacă Hristos n-a
Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia (†1964) s-a născut în Pojorâta, la 11 mai 1893. A primit la botez numele de Ioan. Din copilărie a simţit chemare spre viaţa monahală. În 1914 a fost luat în
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 118-119 „Sfântul Cuvios Vasile ieromonahul era de loc din nordul Moldovei, fiu de țărani iubitori de
Chiar dacă rămâne nedeclarat, singurătatea este flagelul cel mai activ al societății noastre, care aruncă în vid multe suflete, pustiește vieți și naște cele mai surde suferințe, fără ca acestea să ne
Intrăm duhovnicește în Postul Adormirii Maicii Domnului, așa cum suntem și înțelegem, dar, mai ales, cum am dori să devenim, de față cu „Maica Vieții”, pe cale, în urcușurile și căderile omenești,
Textul biblic este o icoană profetică în care Sfântul Proroc Isaia, „Evanghelistul Vechiului Testament”, Îl zugrăvește, fără de asemănare, pe Mesia-Hristos, fixând-o pe veci în pridvorul templului
