Unirea Principatelor Române - temelie a statului modern ROMÂNIA

Ziua Unirii Principatelor Române constituie un prilej binecuvântat în care aducem mulţumire lui Dumnezeu şi comemorăm cu recunoştinţă pe toţi cei care au contribuit la Unirea Principatelor Române, arătând astfel importanţa unităţii şi a demnităţii poporului nostru român.

Aniversarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 a devenit Sărbătoare naţională prin Legea nr. 171/2014, iar în anul 2016, prin promulgarea modificării aduse Art. 139 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, a fost declarată Sărbătoare naţională legală, în care nu se lucrează.

Unirea Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, de la 24 ianuarie 1859, a însemnat încununarea unui întreg proces de cultivare a unităţii naţionale a românilor, proces în care Biserica Ortodoxă Română și-a adus o contribuție esențială. Prin ierarhi, preoți de mir, monahi şi teologi mireni, Biserica Ortodoxă Română a contribuit, deopotrivă în Moldova și în Țara Românească, la acest act fundamental al istoriei noastre.

Pe cunoscutul Deal al Mitropoliei din Bucureşti, lângă Catedrala Patriarhală istorică se află locul fostei clădiri a Mitropoliei Ţării Româneşti unde s-au desfăşurat lucrările Adunării elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie pe Domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza şi Domnitor al Ţării Româneşti, înfăptuind astfel Unirea celor două Principate Române. Înainte de alegere, membrii Adunării elective au jurat pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce, îna­intea icoanei Preasfintei Treimi, că vor vota pentru Unirea Principatelor Române.

Unirea Principatelor Române, începută la Iaşi în data de 5 ianuarie 1859 şi desăvârşită la Bucureşti în data de 24 ianuarie 1859, nu este „Unirea Mică”, cum este denumită uneori, ci „Unirea de bază”, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit ROMÂNIA, temelie pentru obţinerea independenţei naţionale româneşti în urma Războiului pentru independenţă din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, şi mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu România, precedată de Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, şi Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918. Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoaşterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925.

Pentru toate binefacerile Unirii Principatelor Române, aducem astăzi mulţumire lui Dumnezeu Cel preaslăvit în Sfânta Treime şi pomenim cu recunoştinţă pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe Mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti, pe Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei şi pe toţi cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române.

Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale, obţinut cu multe jertfe şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre slava Preasfintei Treimi şi binele poporului român.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis cu ocazia împlinirii a 167 de ani de la Unirea Principatelor Române, sâmbătă, 24 ianuarie 2026.