Arhimandritul Grigorie Halciuc a fost înmormântat la Mănăstirea Putna

Luni, 18 iulie 2022 la Mănăstirea Putna a fost condus pe ultimul drum părintele arhimandrit Grigorie Halciuc, proin-stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” - Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, unde a stărețit peste 40 de ani.

Slujba Înmormântării monahilor a fost precedată de săvârșirea Sfintei Liturghii de către Înaltprea­sfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și de Preasfin­țitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al acele­iași eparhii, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, la Altarul de vară al așezământului monahal.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava - Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.

La final, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a rostit un cuvânt de mângâiere pentru familia părintelui și pentru cei prezenți. Preasfinția Sa a evidențiat aspectele importante din viața părintelui Grigorie Halciuc, inspirat fiind de interviul pe care i l-a luat acestuia în luna aprilie a acestui an, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic. Preasfinția Sa le-a vorbit celor prezenți despre căutările și bucuriile părintelui Grigorie, precum slujbele de la Mănăstirea Celic-Dere, loc al copilăriei. În drumul său spre Dumnezeu, a fost de o importanță fundamentală întâlnirea cu părintele martir Daniil Sandu Tudor la Mănăstirea Rarău.

De la acesta „a învățat fratele Grigorie bazele trăirii monahale pe care le vom recunoaște apoi în toată viața părintelui: asprimea nevoinței, prezența la toate slujbele bisericii și la toate mesele de obște, deasa spovedanie și împărtășirea întregii obști în aceeași zi, pentru a se accentua sentimentul unității”.

Această perioadă a durat din 1955 până la arestarea părintelui Daniil Sandu Tudor, în 14 iunie 1958. Atunci mica obște de la Rarău a fost sechestrată și anchetată, iar în decembrie 1958 schitul a fost închis și obștea s-a mutat la Mănăstirea Slatina, urmând o scurtă perioadă de viețuire aici. Pe atunci Mănăstirea Slatina avea „aproape 100 de viețuitori și era povățuită de părintele protosinghel Emilian Olaru, după plina de rodire stăreție a părintelui arhimandrit Cleopa Ilie, venit aici cu mulți părinți duhovnicești de la Mănăstirea Sihăstria”.

În 1960, a trebuit să facă armata și, după aceasta, nu a mai fost posibilă revenirea în mănăstire, din cauza Decretului 410/1959. A reușit să intre la Mănăstirea Putna în 1965.

Un alt moment emoționant din viața arhimandritului Grigorie Halciuc a fost încredințarea ascultării de stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, în 1978, când părintele Iachint Unciuleac i-a spus că trebuie să facă această ascultare provizoriu. Dar, „ceea ce i s-a spus că va fi doar o perioada scurtă, provizorie s-a arătat a fi o stăreție vrednică, de peste 40 de ani”.

Arhim. Melchisedec Velnic, sta­rețul Mănăstirii Putna și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a dat citire procesului-verbal din 6 decembrie 1969, în care părintele stareț de atunci, Preasfințitul Gherasim, și ceilalți părinți ai mănăstirii cer Mitropoliei aprobarea să fie călugăriți rasoforii Tudor Pavlo și Grigorie Halciuc, document păstrat în arhiva mănăstirii.

Momentul liturgic a continuat cu purtarea pe brațe a sicriului cu trupul părintelui și înconjurarea bisericii, cortegiul funerar oprindu-se în cimitirul Mănăstirii Putna. Mormântul în care părintele Grigorie a fost așezat a fost pecetluit de către Înaltprea­sfin­țitul Părinte Calinic și a fost binecuvântat cu untdelemn și vin.