Christos Yannaras la „Sfântul Silvestru“

În Biserica "Sfântul Silvestru" din Capitală, teologul şi filosoful creştin Christos Yannaras a participat miercuri seara la ultima sa conferinţă din Bucureşti. Întâlnirea a avut un caracter mai puţin protocolar, la discuţie participând şi numeroşi oameni din public, care au pus întrebări şi propus teme.

În Biserica "Sfântul Silvestru" din Capitală, care aminteşte bucureştenilor de figura luminoasă a părintelui Constantin Galeriu, teologul grec Christos Yannaras a participat la o discuţie liberă cu cei care au citit cărţile sale şi sunt preocupaţi de diferite aspecte teologice şi filosofice ale realităţii în care cu toţii trăim. Spre deosebire de conferinţa ţinută la Academia Română, această întâlnire de seară a stat sub semnul relaxării, dar şi al unei oarecare libertăţi, pentru că temele de discuţie au fost din cele mai variate şi propuse de public. Mulţi şi-au pus întrebarea dacă nu cumva o viaţă bisericească adevărată poate fi trăită numai în cadrul satului, în cadrul unei vieţi simple rurale. Poate fi simplitatea o soluţie pentru complicaţiile şi stresul vieţii citadine de astăzi? Yannaras a spus referitor la această soluţie că nu ar fi suficientă pentru că Biserica s-a adresat la începutul ei comunităţilor din oraşe.

"Simplitatea este romantică, dar ştiu că viaţa Bisericii a avansat în istorie cu toţi membrii Bisericii, cu savanţii şi oamenii simpli, cu oamenii cultivaţi, dar şi cei care nu au ştiut carte."

În orice context, Biserica este chemată să facă mărturia Adevărului, care nu se epuizează niciodată. "Dacă am înţeles bine, viaţa în Biserică este un urcuş continuu. În Biserică, căutarea necontenită a adevărului Evangheliei este un fapt de viaţă. Sfântul Grigorie de Nyssa a spus ceva care m-a impresionat, a spus că "asta înseamnă să-l găseşti pe Dumnezeu, să-l cauţi în mod continuu fără oprire", şi aş putea spune că aşa se întâmplă şi cu o persoană umană. Noi o întâlnim, o iubim şi trăim alături de ea, dar cunoaşterea completă a acelei persoane nu se finalizează niciodată. Este o descoperire continuă."

În opinia lui Yannaras, credinţa are o componentă de încredere. Credem fiindcă ne încredem într-o persoană şi în ceea ce ea spune. Credinţa este o manifestare a vieţii, dar ea este în acelaşi timp spusă educării. "Este nevoie de educaţie bisericească, şi aici vorbim de cateheză, de predicarea cuvântului Evangheliei în Biserică, dar avem nevoie în viaţa noastră şi de ceva practic, de rugăciune personală, care este şi rugăciunea Bisericii. Noi ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu în conglăsuire cu ceilalţi oameni care se roagă. Avem exemplul postului. Postul este o participare la viaţa Bisericii, şi nu un merit personal."